Ce vă va da Dumnezeu? Să vă dăru­ie Domnul uşurare şi desăvârşită însănă­toşire. Totuşi, fie voia Lui, nu a noastră! Nu cumva chiar veţi pleca de aici? Nu îmi vine să cred. Veţi mai boli puţin, cred eu, şi vă veţi pune pe picioare. Dar ce să-i faci dacă veţi pleca? Muta­rea din această viaţă nu e vreun lucru rar. Câţi nu pleacă dincolo în fiecare zi şi în fiecare ceas? Şi nouă o să ne vină rândul. Cine va muri acum, cine va muri mâine - totuna. Numai cum va muri nu e totuna. Cercetaţi: este totul gata? Şi dacă nu mai aveţi nimic de pre­gătit, încredinţaţi-vă Domnului!

Când priveşti din depărtare la ceasul morţii, el pare altfel decât atunci când se apropie. Pentru cel viu şi sănătos e greu să se simtă în pragul morţii. Moar­tea este o mare taină pentru noi. Ea este luminată de credinţa lui Hristos, dar tot este în ea ceva ascuns. Când omul trece prin ea, atunci se lămureşte totul. To­tuşi, n-aveţi de ce să fiţi chinuită de spaime. Domnul a străbătut această umbră a morţii ca să ne facă nouă calea mai uşoară. În urma Lui, şi noi trecând prin mijlocul umbrei morţii, să nu ne temem de rău: fiindcă El cu noi este, dacă și noi suntem cu El în această viaţă. Păcatul îl desparte pe om de Dum­nezeu, însă când el e curăţit prin pocă­inţă şi osteneală după putere, zidul despărţirii de Dumnezeu piere.

Domnul este aproape. Îndrăzniţi, dar.

Vouă, celor bolnavi, vă scriu totul de­ spre moarte, însă nu cred că prin aceasta aduc asupra voastră gânduri întunecate: căci este cu putinţă a dori, împreună cu Apostolul, moartea pentru a fi împreună cu Hristos (Filipeni 1, 23). Această dorinţă nu vă este străină; iar când i se arată omului apropierea celui iubit, asta ar tre­bui să-l bucure, nu să-l descurajeze.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 70-71)