Găsirea Păşunii care duce la viaţă veşnică

Comentarii patristice

Găsirea Păşunii care duce la viaţă veşnică

Arată-mi locul păşunii, fă-mi cunoscute apele odihnei, du-mă la iarba cea bună, cheamă-mă pe nume pentru ca eu, oaia Ta, să-Ți aud vocea şi chemarea Ta să fie darul vieţii veşnice...

(In. 10, 9) Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.

Unde îţi paşti tu oile, o Bunule Păstor, care ai grijă de toată turma pe umerii Tăi? Căci mielul pe care l-ai ridicat, este întregul neam omenesc, pe care l-ai suit pe umerii Tăi. Arată-mi locul păşunii, fă-mi cunoscute apele odihnei, du-mă la iarba cea bună, cheamă-mă pe nume pentru ca eu, oaia Ta, să-Ți aud vocea şi chemarea Ta să fie darul vieţii veşnice... Arată-mi deci spune ea unde paşti (Cânt. Cânt. 1, 6), pentru ca să găsesc păşunea mântuirii şi să fiu umplut cu hrana cerurilor pe care toţi oamenii trebuie să o mănânce dacă vor să intre în Viaţă.

(Sfântul Grigorie de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor 2. traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)