Era vara anului 1974 când armatele turceşti au intrat în Cipru, răspândind groaza şi moartea. În oraşul Morfos, soldaţii turci au luat ostatici 15 ciprioţi greci, printre care şi un învăţător. I-au dus să-i execute la casa învăţătorului, care avea o curte cu viţă-de-vie, pe care acesta de-abia o stropise cu un ierbicid, otravă curată.

I-au aşezat la perete, sub bolta de vie, aşteptându-l pe comandantul turc să vină şi să dea ordinul: „Foc!”. Comandantul, intrând în curte, a poftit să mănânce din ciorchinii viţei de vie. Şi-a întins mâna repede şi a rupt un ciorchine. Dar, când era gata să mănânce, învăţătorul i-a strigat cu glas tare:

‒ Frate, nu mânca! Ieri i-am stropit şi rişti să te otrăveşti!

Comandantul a rămas mut de uimire.

‒ Nu vezi că în câteva clipe voi da ordin să te împuşte? Şi tu, în loc să te răzbuni, îmi salvezi viaţa? Ce ţi-a venit de mă rogi să nu mănânc?

Şi învăţătorul, cu un glas liniştit şi vrednic de admiraţie pentru acele momente, i-a explicat:

‒ Hristos, în Care credem, ne spune să-i iubim pe vrăjmaşii noştri şi să le facem bine. Dacă n-aş fi făcut aceasta, aş fi dispreţuit porunca Lui. Nu vreau ca acum, când plec din lumea aceasta şi trebuie să mă arăt în faţa Lui, să port în sufletul meu un păcat atât de greu!

Comandantul s-a întors către soldaţii care aşteptau comanda: „Foc!” și le-a spus şocat:

‒ Dacă aş fi aflat dintre noi un asemenea turc, mi-aş fi dat şi viaţa pentru el! Strângeţi-vă armele şi lăsaţi-i liberi pe toţi!

Şi toţi ostaticii au scăpat de la moarte sigură. Gândiţi-vă: ce-ar fi câştigat învăţătorul dacă, stăpânit de mânie, l-ar fi lăsat pe turc să mănânce din struguri?

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuţi şi cu ceilalţi, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, Bucureşti, 2011, pp. 73-74)