De câtă răutate este plină grija vieţii şi câtă amărăciune, a trăi cu ea? Pentru aceea iarăşi, aceeaşi Înţelepciune ne învaţă pe noi, zicând: „Gândurile rele depărtează de Dumnezeu" şi că dreptatea, mustrându-i pe ei, nu le aduce nici un folos. Pentru o asemenea înşelare mustrând Mântuitorul pe fariseii care erau iubitori de arginţi, zicea: „Mai uşor este să intre camila prin urechile acului decât bogatul în Împărăţia cerurilor". Unul răpeşte pământul altuia, unul smulge casele altuia, unii cumpără ţarini din nedreptate şi, după aceea, şi le smulg unul altuia. Venind la judecată pun la cale ucideri, iar prin jurăminte strâmbe, mânie pe Dumnezeu şi prin răpirile lor, îneacă sufletele săracilor şi, prin înscrisuri de fier, înmulţesc impozitele. În ziua cercetării, la ce le va folosi lor tirania? Unde nu îi va arunca mândria? Ce milă vor dobândi de la limbă? Ce bine vor afla de la pântece? Ce ajutor vor avea de la curvie? Căci este scris de mai înainte că cei ce locuiesc pământul vor cădea, adică cei ce s-au lepădat de cugetele cele cereşti. De aceea iarăşi zice: „Adaugă lor rele, Doamne, tuturor celor slăviţi ai pământului", căci prin faptele lor cele rele şi viclene, prin care au ales răpirea, au aflat rele osânde.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 84)