În fiecare clipă ne pândește pericolul acestei secularizări. În fiecare clipă, în fiecare oră, putem fi călăuziți către sinuciderea noastră duhovnicească.

‒ Ce-ați spus, sinucidere?!

‒ Da, sinucidere duhovnicească, pentru că asta este secularizarea, sinucidere duhovnicească. Cel care se încurcă în lume și în cele lumești se încurcă în plasa morții și, precum peștii care se încurcă în plasa pescarului și nu pot să scape sunt scoși din apă de pescar și mor, exact așa se întâmplă și cu oamenii secularizați, cu oamenii lumești, care sunt netoți sau cu mintea scurtă, ca și peștii. Și această prostie a lor îi conduce în final către moartea sufletească și trupească, precum foarte frumos și corect profețește Sfânta Scriptură, zicând: Învățătura celui înțelept este izvor de viață, ca să putem scăpa de cursele morții (Pilde 13, 14).

Oamenii proști și lumești mor exact așa cum mor și insectele care, zburând libere încolo și-ncoace, nu sunt atente și brusc se-ncurcă în plasa păianjenului, care le pândește în apropiere. Și, îndată ce vreo insectă se-ncurcă în pânza lui, el aleargă cu o viteză uimitoare, o înșfacă și o mănâncă. Insecta își plătește neatenția și negrija ei cu moartea.

‒ Foarte bună comparația.

‒ Lumea, iubitule, este plasa pescarului diavol, pe care o aruncă între oamenii fără de minte, ca să-i prindă. Și nu-l lasă să se descurce ușor pe cel care a intrat o dată în plasa lui. Și încet îl omoară, și sufletește, și trupește.

Lumea este ca o pânză de păianjen, ca o pânză a diavolului, pe care acesta o așterne intenționat între oamenii cei fără grijă și fără purtare de grijă. Și pe toți cei care se încurcă în pânza lui îi omoară, îi sfâșie sufletește și trupește.

(Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor – Ortodoxia și lumea, traducere din limba greacă de Părintele Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2012, pp. 204-205)