Nu ajunge ca omul să aibă numai tăria voinţei, numai tăria sentimentului, numai tăria cugetării.

Chiar toate împreună nu sunt de ajuns, fără un scop luminat.

La ce-i foloseşte atletului iuţeala picioarelor şi tăria plămânilor, dacă de teama lui toţi se feresc de el şi nimeni nu-i cere ajutorul? Îmbrăcate în veşmântul nopţii, puternicele stihii ale naturii călăuzesc pe călător cu frică; luminate însă de zorile dimineţii, călătorul se împrieteneşte cu ele. Asemenea sunt şi aşa-zisele suflete tari. Îmbrăcate în întunericul iubirii de sine şi al deşertăciunii, ele ajung de temut pentru oamenii şi firea din jurul lor. Înveşmântate însă cu lumina dumnezeiască, ele ajung izvorul bucuriei pentru toţi din jur. Grindina este mai tare decât ploaia; cu toate acestea, grindina nu are niciun prieten pe pământ.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 17)