Vă plângeţi, fiica mea, de faptul că înverşunata patimă trupească s-a îndepărtat pentru o vreme, iar neputinţa împuţinării sufleteşti vă afundă tot mai mult din când în când. Cunoască dar iubirea voastră, o, mamă şi fiică, că vrăjmaşul nostru comun, diavolul, îşi modifică de fiecare dată atacurile, amăgindu-ne şi biruindu-ne pe noi, neîncercaţii, prin înşelăciunile şi vicleniile lui, iar voi nicidecum nu vă întăriţi în a stinge definitiv mânia şi patima trupească. Odihna aceasta vi s-a dat pentru o vreme şi nu din partea vrăjmaşului, ci din milostivirea lui Dumnezeu. Harul Lui ne ajută nevăzut pentru rugăciunile Părinţilor şi Maicilor, pentru că, dacă nu era harul lui Dumnezeu ca să ne apere şi să ne întărească pe noi, neputincioşii, în aceste lupte, atunci cu greu ar fi putut cineva să se păstreze neprihănit. (Sfântul Cuvios Lev de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 40)