După momentul intonării Axionului din cadrul Sfintei Liturghii, candidatul la diaconie este condus de către diaconi în mijlocul Bisericii, unde face trei metanii mari, apoi este luat de aceștia și, plecându-i capul, îl duc spre arhiereu, în faţa uşilor împărăteşti, zicând: „Porunceşte, Preasfinţite Stăpâne, pe cel ce vi se aduce înainte spre a fi hirotonit diacon”.

Candidatul îngenunchează, iar arhiereul, care stă între uşile împărăteşti, îl binecuvântează pe cap de trei ori, apoi merge şi se aşază pe scaunul arhieresc în latura de nord a Sfintei Mese, cu faţa spre apus. Candidatul, intrând în Sfântul Altar prin uşile împărăteşti, e luat de mâini de diaconi, ca unul care va intra în tagma lor, şi înconjoară cu toţii Sfânta Masă de trei ori, cântând la prima înconjurare: „Sfinţilor mucenici...”, la a doua, „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule...”, iar la a treia, „Isaie, dănţuieşte...”.

Precum vedem, se cântă la hirotonie aceleaşi cântări ca şi la cununie, deşi nu în aceeaşi ordine, deoarece hirotonia nu e altceva decât cununia noului slujitor cu Biserica lui Hristos, în slujba căreia el intră acum. Se cântă „Sfinţilor mucenici...”, pentru că în Sfântul Altar sunt prezenţi la hirotonie şi sfinţii mucenici, prin sfintele lor moaşte care se află la temelia Sfintei Mese, şi pentru că noul hirotonit intră de acum în ceata celor care L-au mărturisit pe Hristos şi L-au slujit, propovăduindu-I cuvântul şi dându-şi viaţa pentru El, şi pe care El i-a încununat în Ceruri cu cinste şi cu mărire.

La fiecare înconjurare, candidatul sărută pe rând cele patru colţuri ale Sfintei Mese, iar când ajunge în faţa arhiereului, după fiecare înconjurare face metanii înaintea arhiereului, fără să se închine, și îi sărută omoforul, engolpionul şi mâna dreaptă. Apoi, candidatul face trei metanii mari în faţa Sfintei Mese, se apropie de colţul ei de miazăzi-apus, îngenunchează numai cu piciorul drept, arătând cu acesta că nu va primi preoţia deplină, îşi pune mâinile cruciş pe Sfânta Masă şi îşi reazemă fruntea peste ele, ca Sfântul Ioan Evanghelistul pe pieptul Domnului, la Cină (Ioan 13, 23).

Arhidiaconul zice: „Să luăm aminte!”. Toţi slujitorii îngenunchează, iar arhiereul îşi ia mitra de pe cap, pune capătul omoforului şi apoi mâinile cruciş pe capul candidatului şi rostește rugăciunile de hirotonie în treapta de diacon.

Apoi, se ridică toţi, arhiereul şi noul diacon vin între uşile împărăteşti unde, stând cu faţa spre popor, arhiereul primeşte de la diaconi şi dă pe rând noului diacon veşmintele treptei lui (afară de stihar, pe care îl are îmbrăcat, dinainte), astfel: ia orarul, îl arată poporului, zicând: „Vrednic este!”, apoi îl dă noului diacon, care sărută dreapta arhiereului şi orarul, punându-l pe umărul stâng, în timp ce soborul slujitorilor cântă de trei ori: „Vrednic este!”. Acelaşi lucru se face apoi cu mânecuţele şi pocrovăţul mare, celelalte veșminte ale diaconului.

Credincioşii din biserică mărturisesc astfel sau confirmă vrednicia celui hirotonit, aducându-ne aminte de vremea când poporul lua parte efectivă la alegerea şi confirmarea clericilor, strigând, ca şi azi: „Vrednic este!”.

După aceea, noul diacon se pleacă spre credincioşi, care îl fericesc, şi se întoarce, intrând în Sfântul Altar. După aceasta, se continuă rânduiala obişnuită a Liturghiei arhiereşti, iar noul diacon stă în dreapta Sfintei Mese. Pentru cinstea darului de curând primit, la momentul împărtăşirii clerului, noul diacon primeşte de la arhiereu Sfântul Trup și Sfântul Sânge înaintea celorlalţi diaconi, iar la vremea cuvenită, el rosteşte ectenia: „Drepţi, primind dumnezeieştile Daruri...”, arătând astfel credincioşilor că a primit darul diaconiei şi dreptul de a-i îndemna pe credincioşi la rugăciune.

(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, pp. 341-342)