În urmă cu 9-10 ani, soţul meu a făcut o depresie. După mai multe internări, şi-a revenit, dar a început să bea, să se împrietenească adesea cu persoane dubioase, să fie foarte violent şi murdar, aducând în locuinţa de la bloc diferite lucruri adunate de prin tomberoane.

Eu mi-am pus nădejdea în credinţă, gândind că Dumnezeu nu-mi va da mai mult decât puteam duce. Ieşeam pe stradă plângând, mă rugam la racla Cuvioasei, plângând. Astfel, am cunoscut un părinte care m-a ajutat enorm. După ani de suferinţe şi necazuri, dar şi de rugăciune, s-a făcut un pic de lumină în familie: soţul nu mai este violent, are grijă de nepoţel, merge la biserică, uneori se spovedeşte. (Maria, Iaşi)

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011)