Nepoata mea, în vârstă de cinci ani, avea dureri lombare foarte puternice şi am dus-o la Spi­talul de Pediatrie Pentelis. I-au făcut o ecografie şi au văzut că avea piatră la rinichi. I-au dat medicamente, însă piatra nu se elimina. Doctorii ne-au recomandat să facem operaţia. Am consultat mai mulţi doctori şi ne-au sfătuit la fel.

După câteva zile, mama ei, adică fiica mea, a discu­tat problema aceasta cu o prietenă, care i-a dat o iconiţă a Sfântului Luca, spunându-i că era doctor şi mare făcător de minuni. Fiica mea a luat iconiţa, a ve­nit acasă şi s-a rugat aşa:

– Sfinte al meu, eu nu te cunosc. Dacă eşti doctor, vindecă-l pe copilul meu!

Seara a pus iconiţa sub perna fetiţei. Dimineaţa, co­pilul s-a trezit şi a venit vesel la mine. Eliminase pia­tra. Era cât un bob mare de linte.

– Bunică, mi-a spus, uită-te! Hristos m-a ajutat să nu mă mai doară!

Sfântul Luca a răspuns imediat rugăciunii noastre.

L. K., Marousi

(Sfântul Luca al Crimeei, minunile contemporane, Editura Sophia, p.197-198)