Hristosul nostru este Dumnezeul dragostei, al îngăduinței și al iubirii de oameni. Este plin de iertare și milă, dar este și drept. Toate celelalte haruri au primit loc și înfățișare în viața noastră. Ne și miluieşte Dumnezeu, ne și îngăduie. Ne dă cu îndestulare. Ne iartă mereu, dar nu și-a arătat dreptatea, pentru ca lucrarea iubirii și îndurării Lui să-l poată mântui pe om. Însă după moarte, la a Doua Venire, toate aceste îndurări vor fi înlăturate și va lucra dreptatea lui Dumnezeu. Dacă aici, pe pământ, prin lucrări și fapte bune curățim sufletul nostru, acesta va fi pregătit să treacă vămile văzduhului... De aici va depinde încotro va merge omul după moarte.

(Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire, tradusă de Cristian Spătărelu, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 22)