Sărbătoarea Iaşului la începutul veacului al XX-lea

Cinstirea de care s-a bucurat Sfânta Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei în diferitele teritorii şi la diferitele popoare din Peninsula Balcanică a continuat cu şi mai multă evlavie în teritoriul cuprins între Munţii Carpaţi şi Nistru, chiar înainte de anul 1641. Sfânta, depusă în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, s-a bucurat nu numai de cinstirea poporului, ci şi de a conducătorilor acestuia, precum şi a marilor demnitari. Momentele de ceremonial de la Curtea dom­nească, despre care am amintit, vin să demonstreze şi să întărească cinstirea acestei sfinte a Ortodoxiei la noi, în Moldova.

Devenind, datorită facerii de minuni, o sfântă „naţională”, Cuvioasa Parascheva a fost cinstită an de an, fără încetare, chiar şi în momentele mai dificile prin care a trecut ţara noastră din punct de vedere politic. Şi pe la mijlocul primei jumătăţi a veacului al XX-lea la Iaşi erau organizate evenimente deosebite în luna octombrie, evenimente legate, în mod evident, de ziua de 14 octombrie.

La Iaşi, primarul Osvald Racoviţă (1934-1938), din dorinţa de a face cât mai cunoscută în toată ţara sărbătoarea Sfintei Parascheva, dar şi cu scopul de a da un imbold dezvoltării oraşului, a fost pri­mul edil care a organizat în aceeaşi perioadă cu hramul sfintei şi ample acţiuni cultural-economice. Toate acestea au fost numite su­gestiv Luna Iaşilor (între 29 septembrie şi 29 octombrie). În toată această perioadă era organizate expoziţii urbanistice artistice, in­dustriale, culturale şi agricole, sub genericul: „Cu concursul tu­turor să creem la Iaşi un mare centru de producţie, artă şi cultură”. La aceste acţiuni erau invitate să participe toate instituţiile im­portante ale urbei, de la şcoli şi biserici, la toţi producătorii de bu­nuri. Pentru o mai bună organizare a fost aleasă zona Copou, aici fiind amenajat în această perioadă un parc expoziţional care cuprindea şi standuri de promovare a bunurilor produse de instituţiile parti­cipante. Fiecare zonă de interes era reprezentată de oameni dornici să-şi promoveze produsele. Agricultura era promovată prin pavi­lioanele de pomicultură, viticultură şi horticultură. Mitropolia or­ganiza, pe lângă manifestările de la Catedrală, o interesantă expo­ziţie de cărţi şi icoane vechi în Sala Gotică de la „Trei Ierarhi”.

Promovarea zilelor oraşului Iaşi era susţinută şi de mass-media. Ziarul Opinia din 12 septembrie face unoscut cititorilor că CFR trimite la Iaşi mai multe autobuze care urmau să facă legătura între oraşele Iaşi şi Târgu Neamţ, cu scopul de a face cunoscute pe­lerinilor sosiţi la Iaşi mănăstirile din zona Neamţului. În vederea atragerii unui număr tot mai mare de persoane la Iaşi, la cererea Primăriei oraşului, Căile Ferate Române eliberau bilete cu redu­cere pentru toţi vizitatorii care doreau să vină în capitala Moldovei în această perioadă. Şi mănăstirile din Moldova îşi aveau locul lor în care puteau să-şi promoveze valorile, la Palat şi la Academia de Arte Frumoase. Urmau a fi expuse şi spre vânzare icoane şi cărţi realizate în atelierele proprii.

În această perioadă apare Primul Anuar Ghid al Municipiului Iaşi. El ia fiinţă ca o necesitate, publiciştii care l-au realizat consta­tând că oraşul nu era cunoscut nici măcar de cetăţenii săi. Albumul era promovat prin şapte cuvinte: „Iaşul nu trebuie numai cunos­cut, ci şi iubit” (Opinia, septembrie 1935). Prin implicarea presei lo­cale în promovarea valorile artistice, culturale, religioase etc., se dorea ca oraşul să redevină în această perioadă ceea ce a fost odi­nioară: leagănul culturii întregului neam românesc. Oraşul era un puternic centru industrial, însă se dorea ca, prin atragerea oamenilor în localitate, acesta să trezească interes economic şi cultural­-artistic. Interesul gazetarilor ieşeni este susţinut şi de autorităţile locale. În această perioadă, Primăria oraşului anunţă printr-un co­municat: „Pentru a prilejui tuturor întreprinderilor locale de a ex­pune produsele, Primăria a hotărât să ofere standurile în conditiile cele mai avantajoase”.       

Luna Iaşilor începea în fiecare an în ziua de 29 septembrie prin săvârşirea unei slujbe religioase de către un scobor de preoţi, avându-l în frunte pe arhiereul-vicar Grigore Leu. Printre oaspeţii de seamă ai Iaşului în anul 1935 era şi ministrul Vicor Iamandi, el fiind cel care a lansat dictonul „Totul pentru Iaşi”.

La festivitatea de deschidere luau cuvântul numeroase perso­nalităţi ale ţării, invitate la Iaşi în aceste zile de sărbătoare. Amena­jarea Parcului Expoziţiei prin plantarea copacilor, realizarea aleilor asfaltate şi a unei peluze cu flori atrăgea atât expozanţii, cât şi vi­zitatorii în această zonă a oraşului. Standurile amenajate sub for­ma unor cabane, castele sau chioşcuri pitoreşti atrăgeau clienţii dornici de a cumpăra produse agricole, viticole etc. Nu numai în Copou erau organizate expoziţii cu sau fără vânzare, ci şi în nume­roasele şcoli din oraş, la Academia Artelor Frumoase, la Arhivele Statului şi Palatul Administrativ.

Promovarea acestor sărbători în toată ţara atrăgea la Iaşi nu­meroşi vizitatori, sărbătorile Iaşului constituiau şi un bun prilej de reîntâlnire a fiilor oraşului plecaţi în toate colţurile ţării. Nume­roase invitaţii erau trimise personalităţilor de marcă născute în Iaşi, însă stabilite în capitala ţării. Cu scopul promovării Iaşului a fost înfiinţată şi organizaţia „Prietenii Iaşilor”, ea promovând cola­borarea dintre toţi ieşenii aflaţi departe de casă. An de an, fiii ora­şului vizitau Iaşul în această perioadă la invitaţia autorităţilor locale. În anul 1935, în jur de 350 de ieşeni stabiliţi la Bucureşti, în frunte cu ministrul Grigore Trancu-Iaşi, sosesc cu trenul la Iaşi, la invitaţia Primăriei şi a Mitropoliei. Toţi aceşti oameni de seamă participanţi la zilele oraşului treceau şi pe la Catedrala Mitropo­litană în ziua de 14 octombrie, pentru se închina şi a lua parte la slujba oficiată de mitropolitul Moldovei.

Succesul pe care l-au avut sărbătorile Iaşului din anul 1935 au determinat autorităţile locale să reia Zilele Iaşilor şi în anul urmă­tor. Pregătirea sărbătorilor acestui an a debutat prin amenajarea în Parcul Expoziţiei a mai multor construcţii: o copie fidelă a locantei Bolta Rece, una a Arcului Academiei şi alta a Hanului Ancutei. Din păcate, aceste sărbători de promovare a vieţii culturale, sociale şi economice a oraşului Iaşi au încetat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. S-a încercat reluarea acestei tradiţii la jumătatea secolului al XX-lea, însă nu cu aceeaşi amploare.

După căderea regimului comunist, sărbătorile Iaşului au fost  reluate an de an. De această dată luna octombrie este cea care atrage atenţia tuturor. Iaşul devine în această lună capitala spiri­tuală a Moldovei şi a ţării.

(Pr. Prof Dr. Ion Vicovan, Pr. Cătălin Adumitroaie, Cuvioasa Parascheva, sfânta populară a Ortodoxiei în istoria şi evlavia poporului român, Editura Doxologia, 2011, pp. 61-64)