Preasfinția Voastră,
Îndoliată familie,

Am primit cu multă tristeţe vestea trecerii din această viaţă a mamei Preasfinţiei Voastre, Elena Aioanei, chip plin de lumină și iubire, mamă vrednică de cinstire, care a știut să-și jertfească întreaga sa viață pentru buna creștere întru Domnul a copiilor săi.

Prețuită și apreciată de întreg ținutul Fălticenilor, având o credință creștină profundă și lucrătoare, cu multă hărnicie și dărnicie, doamna Elena s-a devotat comunității atât în plan social-misionar, cât și spiritual.

Doamna Elena Aioanei s-a născut în satul Rădășeni, la 22 octombrie 1942, cu puține zile înainte ca tatăl ei, Grigore Ancuța, să fie concentrat pe front, în cel de-Al Doilea Război Mondial, unde s-a și jertfit pentru țara sa.

După ce a urmat cursurile Școlii Gimnaziale din Rădășeni, distingându-se prin cumințenie şi dorinţa de a învăţa, remarcată de profesorii săi, tânăra Elena a urmat o școală de ucenici, deoarece mama sa, văduvă de război, nu putea suporta cheltuielile pentru studii mai înalte.

Apoi, în 6 noiembrie 1960, s-a cununat cu tânărul Miron Aioanei, din aceeași localitate, Rădășeni, la biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Au avut doi copii, Cristian Gabriel, actualul episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, și Dănuț, trecut la cele veșnice din copilărie.

La puțin timp după căsătoria lor, cei doi tineri, Elena și Miron, s-au mutat în Fălticeni, unde au devenit un sprijin fără odihnă al cunoscutului preot Ilie Ilisei. Viața lor a fost o continuă muncă jertfitoare, atât pentru familia lor, cât și pentru semeni, oferind mereu ajutorul lor comunităților parohiale și mănăstirești din zonă.

Cu multă hărnicie şi înțelepciune, unind permanent rugăciunea cu munca, a știut să-și crească fiul în dragoste faţă de Dumnezeu şi de Biserică, devenind un slujitor ales al Bisericii noastre. Acesta a moștenit de la mama sa dragostea față de frumusețile locurilor natale şi ale sufletului românesc, pe care a știut să le zugrăvească neîntrecut în pagini memorabile.

După mutarea în Împărăția cerurilor a soțului său, Miron, în anul 2009, doamna Elena Aioanei s-a dedicat şi mai mult lucrării misionare, devenind preşedinte al Asociației Femeilor Ortodoxe Române, filiala Fălticeni, împlinind, în această calitate, o serie de proiecte filantropice importante, aplecându-se, cu multă jertfelnicie, asupra persoanelor vârstnice, vulnerabile, singure, cărora a știut să le fie sprijin nu doar material, ci și spiritual.

Casa sa a fost un adevărat loc de liniștire și ospeție nu doar pentru mulți slujitori ai Bisericii noastre, ci și pentru unii cărturari ai neamului nostru.

Încercată de valurile și vânturile mării lumii acesteia (cf. Marcu 4, 37-39), doamna Elena Aioanei a găsit mereu ajutor în Hristos Domnul, Cel Care spune: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 32). Va rămâne în inimile celor care au cunoscut-o drept o mamă jertfelnică, grijulie și protectoare, o soție model, atentă și sensibilă la suferința și necazurile aproapelui.

În aceste clipe de întristare, ne aducem aminte de îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El” (1 Tesaloniceni 4, 14), cuvânt ce ne dă speranță și încurajare că „pururea cu Domnul vom fi” (1 Tesaloniceni 4, 17).

Acum, la ceas de vremelnică despărțire până la Învierea cea de obşte, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să odihnească cu drepţii sufletul roabei Sale Elena, în lumina pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit, iar familiei îndoliate şi tuturor celor care au cunoscut-o şi preţuit-o, să le dăruiască mângâiere şi întărire sufletească. 

Veşnica ei pomenire din neam în neam! 

Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru cei îndoliați,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române