Inscripția în caractere chirilice de pe reversul icoanei ne arată că: „Această sfântă icoană s-au dat de mine, păcătosul între ieromonahi Irodion, la paraclisul din Pocrov, unde se prăznuește Adormirea Maicii Domnului – 1842, 8 mai”. Acestă însemnare indică faptul că paraclisul inclus în „Casa Egumenească”, ridicată în anul 1847 prin osteneala schimonahului Nicanor Tudori și prin contribuția altor donatori, a fost fondat la o dată anterioară. Însă, din cauza trecerii timpului, a avut nevoie de o înnoire, fiind mărit și înclus într-un corp de chilii.

În anul 1924, viețuitorii schitului, pentru a proteja icoana, au îmbrăcat-o cu o ferecătură din alpaca – un aliaj inoxidabil de nichel, cupru și zinc. La data de 30 noiembrie 2010, în timpul incendiului care a mistuit „Casa Egumenească” și paraclisul „Adormirea Maicii Domnului”, icoana a fost salvată de către călugări și așezată în micul paraclis de iarnă reamenajat în casa monahală din fața bisericii mari.

De-a lungul timpului nu s-au consemnat mărturii legate de puterea spirituală a acestei sfinte icoane a Maicii Domnului, cu toate că au existat. Însă, arhimandritul Vasile Vasilache, cel care a fost egumen al Schitului Pocrov între anii 1949-1959, relatează un fapt minunat. În timp ce se ruga Maicii Domnului în fața acestei icoane, părintele martir Haralambie Vasilache a fost învăluit de o lumină cerească revărsată din chipul Maicii Domnului. A înțeles, mai apoi, că mângâierea aceasta i-a dăruit-o Preasfânta Fecioară ca întărire în credință pentru că, la scurt timp, el și fratele său, părintele Vasile, au fost arestați și închiși în temnițele comuniste.