Icoana a fost așezată într-o biserică ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Eleț” (a Bradului). Sfântul Antonie de la Lavra Pecerska, în timp ce ducea o viață ascetică pe dealurile Boldino (1068-1069), și-a dat binecuvântarea pentru întemeierea unei mănăstiri în acest loc.

În anul 1238, mănăstirea a fost prădată de tătari, însă icoana a fost ascunsă în zidurile mănăstirii. În anul 1470, cneazul Simeon Olelkovici al Kievului a restaurat mănăstirea, iar icoana a fost reașezată în biserică.

Soarta finală a icoanei este neclară. Potrivit unei tradiții, un descendent al prinților de Cernigov, pe nume Bariatinski, a dus icoana la Moscova în anul 1579, când Cernigovul a căzut în mâinile regelui polonez Ștefan Báthory. În 1687, prințul Daniel Bariatinski se întorcea dintr-o campanie în Crimeea. La Harkov, acesta s-a îmbolnăvit grav și, înainte de moartea sa, a lăsat prin testament Icoana „Eleț” bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din apropierea Harkovului.

Potrivit unei alte tradiții, icoana a dispărut din mănăstire în secolul al XVII-lea, când aceasta a fost prădată de forțele lui Sigismund al III-lea. În anul 1676, prințul Constantin Ostrogski a dăruit mănăstirii Eleț o copie a Icoanei Maicii Domnului „Eleț”, adusă de la Vladimir de către frații Kozel. Arhimandritul Ioanichie (Goleatovschi) se ocupa în acea perioadă de restaurarea mănăstirii și a descris numeroasele minuni ale acestei icoane în cartea sa, „Skorbnița” (adică „Mângâietoarea” sau „Vistieria”), publicată în 1676 la Novgorod.

Există, de asemenea, o altă Icoană „Eleț” a Maicii Domnului, care s-a arătat tot în anul 1060. Aceasta și-a primit numele deoarece a apărut în orașul Eleț, într-o catedrală închinată Icoanei Maicii Domnului din Smolensk. Ziua de prăznuire a acestei icoane a fost stabilită pentru data de 11 ianuarie.