Într-una din zile, aproape de Mănăstirea Vatoped s-a arătat pe valuri icoana Sfântului Gheorghe. Vestea despre apariția icoanei s-a răspândit în tot Athosul. Părinţii vatopedini au luat icoana din apă, cu gândul de a o duce la mănăstirea lor, însă stareții de la celelalte mănăstiri se împotriveau, dorind să o aibă fiecare pentru mănăstirea sa.

Neajungând la nici o înțelegere, s-au hotărât să lege icoana pe un catâr și apoi să lase liber catârul, să meargă unde va fi voia Sfântului Gheorghe. Povățuit de Sfântul Gheorghe, catârul s-a îndreptat spre Mănăstirea Zografu și, oprindu-se pe un delușor din fața ei, a căzut mort. Atunci părinții, luând cu bucurie icoana, au dus-o în biserică și, făcând priveghere de toată noaptea, au pus-o la loc de cinste.

A doua zi, când paracliserul a mers să aprindă candelele, nu a mai găsit icoana în biserică. Înspăimântat, a mers la stareț și i-a spus despre dispariția icoanei. Atunci starețul împreună cu toată obștea au început să o caute. După multe căutări au aflat-o în locul unde a fost adusă de catâr la început. Luând-o cu multă evlavie au dus-o din nou în biserică, dar în următoarea zi, s-a întâmplat la fel. Acest lucru s-a repetat de trei ori. Atunci părinţii au hotărât să zidească o biserică pe locul unde astăzi se găseşte kathisma Sfântului Gheorghe.

De atunci, icoana nu a mai plecat, ci a rămas în locul în care se vede și astăzi.

La sărbătorile închinate Sfântului Gheorghe (23 aprilie şi 3 noiembrie), de la Mănăstirea Zografu porneşte o procesiune cu această icoană către kathisma Sfântului Gheorghe. Foarte mulţi pelerini participă la această procesiune, datorită credinţei că cel care va purta icoana în procesiune va fi ajutat mult de Sfântul Gheorghe.

(Foto) Procesiunea cu Icoana Sfântului Gheorghe de la Mănăstirea Zografu