Bunăoară, dacă se găsește cineva în situația să dușmănească pe cineva, se găsește în situația să-l judece, pentru că este într-adevăr incorect și nu se așează deloc. Deci, îți este incomod și ție și celorlalți. Dar dacă ar zice omul așa, ar sta de vorbă cu Dumnezeu: „Măi dragă, Eu îl iubesc și pe acela așa cum e. Dă-te de partea Mea, ca să-l iubești și tu. Eu îl iubesc așa cum este. Căci de aceea îl țin în viață. Dă-te de partea Mea și lasă, nu-l mai dușmăni; Eu sunt Dumnezeu și tot Eu te țin și pe tine. Tu câte greșeli faci și ți le trec cu vederea?” Acest dialog intim, cu smerenie să se facă, și tu ești asigurat. Și răsare cu orice chip iubirea, fără de care nu se poate face nimic, chiar dacă ai da munții la o parte; chiar dacă ți-ai sfâșia trupul să ardă pentru Hristos. 

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 8-9)