(Ioan 12, 14) Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:

Din motive solemne, unele ordine ale cetăţenilor romani sunt încoronate cu cununi de lauri. Sunt, de asemenea, şi cununi provinciale din aur, având nevoie de capuri mai mari de statui în loc de cele ale oamenilor. Dar poruncile voastre (diverse oficii clericale ale acelora cărora el le scrie – n.tr) şi magistraturile voastre şi chiar locul de întâlnire care este Biserica sunt ale lui Hristos. Aparțineți Lui pentru că ați fost înscriși în cartea vieţii (Filipeni 4, 3). Acolo sângele Domnului serveşte la haina voastră purpurie şi lungul drum este însăşi crucea Lui. Acolo securea stă deja la rădăcina pomului (Matei 3, 10). Acolo mlădiţa este din rădăcina lui Iesei (Isaia 11, 1). Nu contează statutul cailor cu cununile lor. Domnul vostru, atunci când, potrivit Scripturii, a intrat în Ierusalim biruitor, nu a avut un asin al său. „Unii îşi pun încrederea în carele lor, alţii în caii lor. Dar noi căutăm ajutorul în numele Domnului Dumnezeului nostru” (Psalmul 19, 8).

(Tertulian, Cununa 13, 1, 2, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)