Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”  

Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“ (Str. Ioan Vodă cel Cumplit nr. 2, pe drumul spre Cetatea de Scaun a Sucevei) 

Biserica actuală a mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“, având hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință“, a fost începută în 1514 de către fiul lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb (1505-1517) și terminată de fiul lui Bogdan, Ștefăniță (1517-1527) în anul 1522. Clădirea este impunătoare, repetând cu mici deosebiri forma și stilul bisericii binecredinciosului Ștefan cel Mare de la Mănastirea Neamț. Până în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou a fost reședința mitropoliților Moldovei. Biserica fiind menită să fie catedrală mitropolitană, cu spațiu necesar desfășurării ceremoniilor la care participau dregătorii domnești, se deosebește de celelalte ctitorii voievodale, prin suprimarea încăperii mormintelor. Ca la orice centru mitropolitan sau arhiepiscopal, la Suceava au existat iscusiți caligrafi, osârduitori gravori în lemn și metal, dascăli de limba română, greacă și slavă. A funcționat aici o școală teologică, sprijinită mai cu seama de marii mitropoliți: Teoctist I, Teoctist al II-lea, Grigore Roșca și Anastasie Crimca.
În biserică se păstrează moaștele Sfântului Ioan cel Nou, martirizat în Cetatea Albă (la sud de Republica Moldova, adică în Ucraina de azi) pe la anul 1332, care au fost aduse la Suceava în 1402 (sau 1415 – istoricii nu sunt siguri) de Alexandru cel Bun și așezate, la început în biserica Mirăuți din apropiere (pe atunci încă nu era construită biserica Mănăstirii Sfântul Ioan), iar apoi au fost aduse în această biserică de către Voievodul Petru Șchiopul în 1589.
Biserica este construită în stilul bisericilor lui Ștefan cel Mare, în plan triconc. Are pridvor, pronaos, naos și altar. Înainte de a intra în biserica voievodală se trece printr-un pridvoraș, construit prin osârdia mitropolitului Veniamin Costachi în anul 1837. Biserica a fost pictată în interior și exterior în 1534, în timpul domniei Voievodului Petru Rareș. Numele meșterilor nu se cunoaște. Pictura a fost executată în frescă, după heumeneutica bizantină. Ea a fost curățată de fum și reîmprospătată în anii 1906-1909, de pictorul Iohann Viertelberger. O nouă restaurare a picturii s-a realizat în anul 2001.

Ultimele din categoria Locuri sfinte

Recomandările zilei

Citește și