Ierusalimul se pregătește pentru odihnă. Este seară. La orele 21 se închid porțile la Biserica Sfântului Mormânt. Ne hotărâm să stăm a treia noapte de veghe la Golgota și Sfântul Mormânt. Ne strecurăm în liniște pe lângă pietoni, intrăm în Sfânta Cetate, coborâm treptele mari și iată-ne în marea biserică. La ușă stau permanent de veghe, ziua și noaptea, câte doi gardieni înarmați. Ziua mențin ordinea, dirijează grupurile de pelerini și opresc femeile îmbrăcate indecent să intre în biserică. Iar noaptea încuie ușile uriașe pe care le descuie la orele de rugăciune și asigură paza sfântului lăcaș.

În timp ce ne închinăm la Golgota și la Piatra Ungerii, ultimii pelerini se retrag. Rămân în biserică numai călugării slujitori ai celor patru confesiuni și puținii pelerini care doresc să stea noaptea de veghe la Mormântul Domnului. La ora 8 seara sună un clopot mic. Este semnalul de închidere. Doi călugări, unul grec și altul armean, grăbesc închinătorii. Apoi se apropie amândoi de ușile uriașe, care au o deschidere de 4×6 metri, le închid și trag zăvoarele la exterior, ca nici unii, nici alții, să nu mai poată deschide ușile fără acordul celorlalți. Încet se lasă o liniște sfântă în Biserica Învierii lui Hristos. Călugării își potrivesc fiecare candelele, în ordine confesională, își iau rămas bun de la Mormântul Domnului și se retrag la odihnă în sectorul respectiv.

Slujitorii cei mai numeroși sunt desigur ortodocșii. O parte dintre ei locuiesc în chiliile legate de biserică, adică paraclisierii și cântăreții, împreună cu venerabilul monah Ioanis, protopsaltul Sfântului Mormânt, care stă permanent de strajă la Golgota. Apoi doi ierodiaconi, doi ieromonahi și egumenul Sfântului Mormânt, Arhimandritul Daniil, în vârstă de 75 de ani. Aceștia sunt de fapt slujitorii de rând, care mențin slujbele ziua și noaptea la Mormântul Domnului. Numai în sărbători vin și alți slujitori, diaconi, preoți și arhierei, din cadrul Frăției Sfântului Mormânt, și slujesc împreună. Slujitorii celorlalte confesiuni sunt mai puțini.

La ora 9 seara toți părinții se odihnesc. Rămânem de veghe numai noi, pelerinii români. Biserica este luminată doar pe culoare, de câteva becuri de serviciu. La Golgota licăresc câteva candele în jurul Sfintei Cruci, iar la Sfântul Mormânt ard permanent 43 de candele mari, deasupra Mormântului lui Hristos. Candelele sunt dispuse pe nouă rânduri, câte patru până la șapte pe un rând. Ortodocșii îngrijesc de 5 rânduri; catolicii, de două rânduri; armenii și copții, de câte un rând. Pe peretele de nord, deasupra Sfântului Mormânt, se află trei icoane de argint cu Învierea Domnului. Prima este a ortodocșilor, a doua a armenilor și a treia a catolicilor. La vest este o icoană a Maicii Domnului. Pe soclul din jurul sfintei lespezi ard lumânări albe în sfeșnice, simbol al învierii. În anticamera Sfântului Mormânt se află, în mijloc, Piatra Îngerului – un stâlp pătrat de piatră. În această mică încăpere, numită „Capela Îngerului”, ard deasupra 15 candele așezate pe trei rânduri, care aparțin ortodocșilor, catolicilor și armenilor.

În fața baldachinului Sfântului Mormânt, deasupra ușii de la intrare, se află icoana Învierii Domnului, mare, ferecată în argint. Deasupra ei, încă patru icoane de diferite mărimi. În fața acestor icoane se află 38 de candele mici, frumoase, așezate pe patru rânduri, din care cele mai multe aparțin ortodocșilor. În fața lor, alte două candele mari. Toate candelele din interior ard permanent, ziua și noaptea, iar cele din față ard numai când se face Sfânta Liturghie ortodoxă, sărbătoarea și la miezul nopții. În fața baldachinului se mai află, pe de lături, două bănci de piatră și câte trei sfeșnice uriașe, înalte de 3 metri, donate de țarii ruși. Ele se aprind numai când se face liturghie arhierească. Vizavi de Sfântul Mormânt se află biserica ortodoxă a Învierii. În fața ușii de intrare ard zece candele mari, din care cinci sunt ale ortodocșilor și cinci ale catolicilor. În exterior, baldachinul Sfântului Mormânt este lung de 8,50 metri, lat de 6 metri și înalt de 7 metri și este construit din piatră, deasupra mormântului original care aparținea lui Iosif din Arimateea. Potrivit inscripției din interior, ultima restaurare a baldachinului s-a făcut în anul 1810 de către catolici, care obținuseră de la turci supremația Sfântului Mormânt. Interiorul este placat cu marmură albă și roșie și este împărțit în două mici încăperi. Prima, numită „Capela Îngerului”, unde s-a arătat în-gerul femeilor mironosițe, este mare de 3×3 metri. Iar Mormântul Domnului are 2,24×2 metri. Cele două basoreliefuri de deasupra ușilor de intrare sunt și ele de factură occidentală, puse de catolici. În anul 1929 a fost un mare cutremur în Țara Sfântă, care a afectat serios Biserica Sfântului Mormânt. Atunci s-au fisurat bolțile bisericii și pereții baldachinului. Abia în ultimii ani au început ample lucrări de consolidare a Bisericii și baldachinului. Biserica Învierii, care ocupă spațiul central, are o lungime de circa 30 metri și lățimea de 14 metri. Ea aparține numai ortodocșilor. În prezent sunt aproape terminate lucrările de restaurare. Vechea catapeteasmă de lemn se va înlocui cu una nouă din marmură.

Ne aflăm în fața baldachinului Sfântului Mormânt. O liniște sfântă cuprinde întreaga biserică, Mormântul Domnului, Biserica Învierii, Golgota și sufletele noastre. Ne simțim îndemnați de cuget să ne rugăm. Unii se roagă pe Golgota, sus; alții în fața Sfântului Mormânt. Ne aducem aminte de dragostea cu care Hristos a pătimit pentru noi și S-a smerit, a răbdat pe cruce și a murit pe Golgota. Ne aducem aminte de dragostea cu care sfinții, toți, au dus crucea și au suferit atâtea necazuri pentru Hristos. Ne aducem aminte de cei dragi ai noștri, de părinții care ne-au născut și crescut, de înaintași, de frați, de prieteni și neprieteni, de cei din suferință, de cei în necaz, de călători, de cei lipsiți de bucurie și lumină, de cei slabi în credință, de preoți, de credincioși, de mame, de copii, de cei ce ard pentru Hristos și de toți cei ce așteaptă milă și iertare de la Dumnezeu. Pe toți îi pomenim în fața Sfintei Cruci de pe Golgota.

După ce ne împlinim pe rând rugăciunile la Golgota, ne atingem cu mâinile și cu fruntea de piatra în care a fost înfiptă Crucea lui Hristos, apoi ne retragem. Aici ne putem ruga în liniște toată noaptea și chiar ziua. Aprindem trei lumânări de ceară pe Golgota mântuirii și coborâm. După un stâlp de piatră observăm două călugărițe ortodoxe la rugăciune. Stau de veghe ca două mironosițe în așteptarea lui Hristos.

Mergem să ne rugăm și la Sfântul Mormânt. Acestea sunt cele două altare ale Creștinătății! Cele mai sfinte altare de pe tot pământul! Înăuntru, o liniște pro-fundă și bună mireasmă dumnezeiască! Suntem singuri, cu singur Dumnezeu, cu Hristos Cel răstignit, cu Hristos Cel Îngropat, cu Hristos Cel pecetluit, cu Hristos Cel Înviat! În lumina celor 43 de candele aprinse ne mărturisim inimile lui Hristos, ne recunoaștem păcatele, ne smerim cu lacrimi și cerem iertare de la Mântuitorul. Stăm de veghe în rugăciune și așteptăm pe Domnul! În clipa aceasta suntem cei mai fericiți muritori, cei mai bogați oameni de pe pământ. Deși am greșit lui Dumnezeu ca oameni, ne ținem cu nădejde de Mormântul lui Hristos, ne prindem de Sfânta Cruce, ne rezemăm pe pieptul Domnului, pe lespedea Sfântului Mormânt. Stăm de veghe singuri la Mormântul Domnului, fără femei mironosițe, fără Iosif și Nicodim, fără cărturari și farisei, fără trădători și tâlhari, fără filosofi și iscoditori. Singuri cu Hristos pus în Mormânt pentru mântuirea noastră.

Ne rugăm, pomenim pe toți și așteptăm să învie Domnul din Mormânt, să intre în inimile noastre, să se arate tainic ochilor noștri, să ne umple de lumină, de bucurie și nădejde. Și în lumina candelelor aprinse, Domnul vine, mormântul inimii ni se deschide, lumina învierii se revarsă, credința se întărește, dragostea se preface în văpaie, nădejdea crește, ochii picură mărgăritare, bucuria Duhului Sfânt se atinge de noi! Slavă Ție, Doamne, pentru aceste clipe sfinte! Aprindem trei lumânări de ceară și cântăm acatistul Domnului nostru Iisus Hristos. În capela Îngerului de alături suspină, din timp în timp, un arab creștin. Veghează și el. Pe culoare se aud pași. Un călugăr etiopian intră să-și așeze candelele. Este ora zece și jumătate, seara. Se aude o sonerie. Ne sculăm. Un călugăr catolic intră și el să-și aranjeze candelele. Toți, la ore fixe, se grăbesc, înainte de a se deștepta ortodocșii.

Ieșim de la Sfântul Mormânt. De acum începe Utrenia la ortodocși. Numai seara, între orele 21 și 23, te poți ruga în liniște la Mormântul Domnului. Înconjurăm baldachinul Sfântului Mormânt, meditând. Câte milioane de pelerini, de sfinți, de cuvioși, de mucenici, de ierarhi, de călugări și preoți, de împărați și domni, și câți credincioși din toată lumea nu s-au închinat aici de două mii de ani! Câți n-au mers în genunchi, plângând de bucurie, în jurul Sfântului Mormânt! Suntem fericiți că ne aflăm la Mormântul lui Hristos! Suntem fericiți că am sărutat și noi Golgota! Acum ne rugăm și așteptăm să învie Domnul în toate ungherele sufletelor noastre și în toată lumea, unde încă mai zăbovește umbra întunericului.

Noaptea la ora 23 fix se aude iarăși o sonerie de ceas. Părinții greci se deșteaptă și încep să apară ca niște umbre vii. Cineva dintre ei sună o toacă metalică, așezată undeva sub bolta bisericii. Apoi se trage un clopot. Este ora 23 și un sfert. Un diacon armean stă cu cădelnița aprinsă, gata să înceapă căditul. La fel și etiopienii (copții) așteaptă, gata să înceapă. Dar ortodocșii, care au întotdeauna prioritate, nu se grăbesc. Ei știu că nimeni nu are voie să înceapă căditul bisericii înaintea lor. Se aud cădelnițele. Un ierodiacon grec tânăr începe căditul Bisericii Sfântului Mormânt. Ortodocșii încep cădirea din altarul Învierii. Apoi cădesc interiorul Sfântului Mormânt, coridoarele de acces, Piatra Ungerii, urcă sus, la Golgota, coboară, înconjoară biserica ortodoxă a Învierii Domnului și încheie căditul de unde au început. După greci, în ordinea vechimii, cădesc arme-nii. Imediat după ei cădesc etiopienii toată Biserica Sfântului Mormânt. Numai în biserica Învierii nu intră. Catolicii, care în ordinea istorică sunt ultimii la Sfintele Locuri, cădesc la urmă și numai în fața capelei lor. Căditul ține circa zece minute. Apoi toți se retrag în bisericile respective și încep Utrenia. Ortodocșii fac Utrenia în biserica centrală a Învierii Domnului. Sunt puțini la slujbă. Zece călugări și un episcop rânduit pentru Sfânta Liturghie. Utrenia se începe direct cu cei șase psalmi, fără Miezonoptică, după care citesc canoanele, lăudările, slavoslovia și continuă cu Sfânta Liturghie. Slujbele se fac pe scurt, din cauza programului fix pe care sunt obligați să-l respecte.

La ora unu după miezul nopții, părinții, în frunte cu episcopul și puținii credincioși, călugări și pelerini, merg la Sfântul Mormânt și încep Liturghia. Slujba cu arhiereu este întotdeauna frumoasă. Grecii sunt parcă născuți pentru biserică. Sunt foarte buni cântăreți și slujitori îndemânatici! Sfânta Liturghie durează mai puțin de o oră. La ora două noaptea slujba ortodoxă ia sfârșit. Primim anaforă din mâna episcopului și ne retragem, sus, la Golgota, să urmărim în continuare liturghia armenilor. Părinții greci își strâng toate obiectele de cult de la Mormântul Domnului, sting luminile în biserică și se retrag din nou la odihnă.

Între orele 2 și 4 dimineața, slujesc armenii liturghia Sfântului Grigorie Luminătorul la Mormântul Domnului. Ei slujesc mai în voie, dar destul de strident, oarecum demonstrativ, încât scoală din somn pe ceilalți. Liturghia armeană este oficiată numai de trei slujitori. Unul stă în interiorul Sfântului Mormânt, al doilea în față și al treilea ceva mai departe. Fiecare repetă stihurile și cântările celuilalt. Este o cântare orientală, specifică. La ora 4 armenii se retrag și ei la odihnă.

Între orele 4 și 5 slujesc copții pe altarul lor, anexat Sfântului Mormânt, în partea de vest a baldachinului. Între orele 5 și 6 slujesc catolicii liturghia (missa) lor, care durează 40 de minute. La orele șase dimineața se deschid din nou ușile mari ale bisericii Sfântului Mormânt. Un părinte grec trage mai întâi zăvoarele pe dinăuntru, apoi, pe o ferăstruie mică, strigă la gardianul de afară să tragă și el zăvoarele. Odată cu lumina zilei, părinții greci sunt din nou la datorie. Fac curățenie, potrivesc candelele, pun totul în ordine.

Începe o nouă zi de pelerinaj și de rugăciune la Mormântul Domnului!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 321-328)