Din negura pierzării, Hristos te-a izbăvit,
Iar tu, Mironosiţă, cu râvnă I-ai slujit.

Când El mergea la moarte, tu nu te-ai depărtat,
Ci fără de sfială, la Patimi L-ai urmat.

N-ai socotit cruzimea păgânilor ostaşi
Şi nici ameninţarea evreilor pizmaşi.

Părtaşă Răstignirii prin asta te-ai făcut
Şi martoră ‘Nvierii, Stăpânul te-a avut.

Acum la cer, Marie, te veseleşti mereu
Cu „Grădinarul lumii”, cu Însuşi Dumnezeu!

A dragostei mireasmă, creştinilor ne eşti
Şi chip curat al râvnei celei dumnezeieşti.

Iar moaştele cinstite ne sunt ca un izvor
Ce vindecă durerea sărmanului popor.