Este nevoie de asceză pentru că în împărăţia lui Dumnezeu nu ajungem oricum, ci numai prin străduinţă. Prin asceză, creştinul încearcă zilnic să se dezbrace de omul cel vechi care, chiar după botez, persistă în el. În asceză firea este controlată, viaţa interioară şi cea exterioară sunt stăpânite, astfel încât funcţiile biologice şi facultăţile personale ale omului să nu mai ducă la patimă, adică la risipirea unităţii personalităţii umane.

(Vasile Răducă – preotul  paroh al bisericii Kretzulescu, Ghidul creştinului ortodox, Editura Humanitas Practic, p. 187)