Pe mulţi îi vedem primind Trupul lui Hristos fără pregătire, din obicei, iar nu aşa precum se cade după lege a-L primi, în Sfântul Post şi în ziua de Paşti, cu gândul şi cu mintea curată. Că se cade să păzim Sfântul Post întru nevinovăţie şi să ne curăţim cugetul şi aşa să ne împărtăşim. Pentru că cel necurat nu este vrednic să primească de pe Sfânta Masă Trupul lui Hristos. Să înţelegi dar că cei de demult care se împărtăşeau jertfelor de multă frică aveau trebuinţă şi se curăţeau mai întâi. Iar tu primeşti cu spurcate mâini şi buze fără de nicio frică Trupul şi Sângele lui Hristos, pe Cel de Care îngerii se cutremură. Vremea o aştepţi, dar osteneala o treci cu vederea. Pe împăratul cel pământesc nu îndrăzneşti sa-l săruţi cu buze necurate, pentru că de ocară îi este lui acest lucru. Apoi, leneşule, oare cum poţi să săruţi aşa pe Împăratul Ceresc? Au nu auzi pe propovăduitorul Ceresc zicând: „Cei chemaţi, ieșiți și cei care sunt întru nepocăinţă să nu îndrăznească!”

 

Drept aceea mulţi primesc această dumnezeiască Jertfă o dată pe an, iar unii de două ori, iar alţii de multe ori. Dar cuvântul nostru nu este numai către aceştia din urmă, ci şi către cei ce stau în pustie, fiindcă aceştia o dată pe an se împărtăşesc, iar, de multe ori, şi după doi ani. Atunci dar în care chip să se primească Sfânta Jertfă? Oare ca cei care o data pe an sau mai rar se împărtăşesc sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul şi Sângele lui Hristos? Ci aşa să ştiţi că aceia ce au cugetul curat şi dezlegare de la duhovnic unii ca aceia de-a pururea să se apropie. Iar de nu sunt aşa, atunci niciodată să nu se împărtăşească. Dar oare pentru ce? Pentru că, spre judecata lor o primesc şi spre osândă, şi spre pedeapsă, şi chin. Căci cel ce va mânca Pâinea aceasta şi va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul și de Sângele Domnului. Pentru aceea şi preotul mai înainte rostește: „Sfintele sfinţilor, de este adică cineva dezlegat de păcate, să se apropie cu frică de Dumnezeu, cu credință, cu nădejde şi cu dragoste”.

 

(Sfântul Ioan Damaschin, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, p. 198)