Suferim pentru că gândurile şi dorin­ţele noastre sunt rele. Noi înşine ni le-am pricinuit, căci poporul nostru nu are pocă­inţă. Nu au pocăinţă nici cei credincioşi, ca să nu mai vorbim de cei necredincioşi! Pocăinţa trebuie înnoită. Aceasta în­seamnă nu numai spovedanie la duhovnic, deşi este nevoie şi de ea pentru slobozirea omului de gândurile rele, ci pocăinţa în­seamnă întoarcere către Binele desăvârşit. Aşadar, întoarcere către Dumnezeu, căci Binele desăvârșit este Dumnezeu. Trebuie să ne întoarcem cu inima spre Dumnezeu şi să cerem pace de la Domnul, să ne dea putere să fim buni. Pentru binele nostru, să avem gânduri şi dorinţe bune. Noi nu facem asta, şi de aceea suferim. Dumnezeu este în noi, și pentru că El este dragoste, nu va tulbura voia noastră slobodă. Ţinem în noi mult rău și la un moment dat acesta iese la iveală: şi în familie, şi la locul de muncă, şi în societate. În cele din urmă, totul se sfârşeş­te în suferinţe grozave.

Si răul nu este numai în noi, ci în întreaga lume. Dar mai cu seamă în noi, căci suntem totuşi aleşi de Domnul, suntem creştini. Sunt multe suflete din neamul nostru care au pătimit pentru Domnul, şi care se roagă Lui şi Maicii Domnului, dar noi împiedicăm toate acestea prin gându­rile şi dorinţele noastre. Cu toate acestea, Domnul ne apără, ne apără mult... Trebuie să ne slobozim de răul din noi.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața, Editura Predania, București 2007)