Înălțarea

Poezii

Înălțarea

Te-ai Înălțat la ceruri, Iisuse,

Dar vei veni cu slavă iar la noi,

Înconjurat de-apostoli, sfinți și îngeri,

Când fi-va Judecata de Apoi!

Te-ai înălțat la cer, Doamne Iisus,
Și Te-au primit Puterile cerești,
Iar îngerii, cântând în cor, Te-au dus,
De-a dreapta Tatălui să-împărățești.
 
Și-n ceruri fost-a bucurie mare,
În calea Ta cu toți veneau cântând,
Și peste tot vuia de osanale,
Ce răsunau, văzduhul străbătând.
 
Mironosițe, apostoli, ucenici
Văzură cu uimire-a Ta-Înălțare;
Deși știau la Tatăl că te duci,
Erau îndurerați de-a Ta plecare.
 
Iar Preanivinovata maica ta
Privea la cer, cu ochii lăcrimând,
C-abia-Înviat, iar Te desparți de ea,
Și n-o să Te revadă prea curând.
 
Deși la Tatăl ai plecat, Iisuse,
Pe-apostoli Tu nu i-ai lăsat orfani,
Ci i-ai lăsat în grija Maicii Sfinte,
Să-i mângâie de-a lungul multor ani.
 
Și le-ai făgăduit să le trimiți
Pe Sfântul Duh, ca El să-i întărească,
Pe drumul greu, ce Tu le-ai hărăzit,
Scriptura să o propovăduiască.
 
Și nici pe noi nu ne-ai lăsat orfani,
Ci te întorci în Sfânta Liturghie,
Și te jertfești de două mii de ani,
Să ne aduci la Tine-n veșnicie.
 
În Sfânt Potir pe masa din Altar,
Tu ești prezent în toată Slava Ta,
Și ne promiți al nemuririi Har,
Din Trupul și-al Tău Sânge de-om gusta.
 
Te-ai Înălțat la ceruri, Iisuse,
Dar vei veni cu slavă iar la noi,
Înconjurat de-apostoli, sfinți și îngeri,
Când fi-va Judecata de Apoi!
 
(Sofia Timofte, Hristos a înviat, Golia, Iași, 2005, pp. 101-103)