Focul şi viermele care mestecă neîncetat şi plânsul necontenit şi întunericul şi bezna şi scrâşnirea puternică a dinţilor ne aşteaptă, suflete, după plecarea de aici, în cele mai de jos ale pământului şi în prăpăstiile întunecate ale pământului dacă trăim în fărădelegi. Să ne temem, aşadar, să plângem, să ne lepădăm de faptele noastre rele, să facem fapte de pocăinţă adevărată atât cât mai este timp. Căci veacul acesta este timpul făptuirii iar cel viitor al răsplătirii, precum spune Sfântul Apostol Pavel, înţelepciunea cea adevărată şi gura lui Hristos. Să-l asculţi pe el şi să te cureţi mereu prin lacrimi fierbinţi. Să nu aştepţi după moarte purgatoriul. Aceasta este părerea cea nebună a răucredincioşilor, născocită de ei pentru mângâierea lor, în aparenţa conştiinţei faptelor lor rele. 

 (Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 102)