Atâta am să rog dragostea voastră să aveţi tare mare grijă de virtute şi să vă îngrijiţi de castitatea tinerilor, de curăţia lor sufletească şi trupească. Că de aici, din această lipsă de grijă ca să spun aşa, se nasc toate relele [...] – căci diavolul dă acele porunci pierzătoare, pe care tinerii le împlinesc cu plăcere, uitându-se numai la plăcerea ce le stă în faţă, fără să se mai gândească la durerea de mai târziu. De aceea, vă rog, să întindeţi o mână de ajutor copiilor voştri, ca să nu fim pedepsiţi şi pentru păcatele săvârşite de ei. Nu ştiţi oare ce a păţit preotul Eli, că n-a îndreptat cum se cuvine păcatele copiilor lui? (I Rg 4, 18-19)

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere II…, p. 262-263)