Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în comuna Șugag, județul Alba, în anul 1846. S-a căsătorit la vârsta de 24 ani și a fost binecuvântat de Dumnezeu cu cinci copii. A dus o viață creștinească aleasă, în muncă cinstită, în rugăciune, post și milostenie.

În anul 1884 s-a dus să se închine la Mormântul Domnului și a rămas la mănăstirile din pustiul Iordanului și al Sinaiului peste un an de zile. Apoi, după ce s-a nevoit un an și jumătate în Muntele Athos s-a întors în țară. A mai trăit câțiva ani în familie, și-a pus copiii în rânduială, iar în anul 1890 s-a retras ca pelerin spre mănăstirile Moldovei. S-a stabilit definitiv în orașul Piatra Neamț și s-a nevoit ca un adevărat sihastru în clopotnița bisericii domnești din mijlocul orașului timp de 26 de ani, până la obștescul său sfârșit (15 august 1916). A fost înmormântat în cimitirul orașului Piatra Neamț.

În vara anului anul 1934, Protosinghelul Damaschin Trofin, ucenicul Sfântului Gheorghe Pelerinul, fiind stareț la Mănăstirea Râșca – Suceava, a voit să aducă osemintele sfântului la Râșca.

Deci, așezând osemintele într-un sicriaș, părintele Damaschin a pornit cu o căruță spre Târgu Neamț. La intersecția cu drumul spre Văratec, caii s-au oprit și n-au voit nicidecum să meargă mai departe spre mirarea părintelui Damaschin. Apoi, fără veste, caii au pornit în galop spre Văratec și nu s-au oprit decât în fața mănăstirii.

Înțelegând starețul că aceasta este voia fericitului Gheorghe Lazăr, i-a făcut prohodul în biserică, împreună cu tot soborul maicilor, iar osemintele le-a așezat în gropniță, sub altar, unde au rămas până la canonizarea Sfântului în anul 2018.

În ziua de 18 iulie 2020 moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul au fost așezate într-o raclă nouă de argint, realizată în Atelierele Patriarhiei Române.