Îndrăgostirea e totuna cu dragostea?

Nimeni nu tăgăduieşte că a fi îndrăgostit e o trăire plină de bucurie şi fericire – dar ea nu poate ţine la nesfârşit. Ea poate doar să se transforme în ceva mai mare, în dragoste autentică, ori să dispară de tot.

Vremea când eşti îndrăgostit este o vreme minunată, şi de regulă lasă în suflet amintiri foarte plăcute. Îmi amintesc cum eu şi soţia mea uitam de tot ce este pe lume, de părinţi, de prieteni, de învăţătură, de treburi, şi petreceam împreună zile întregi, discutam pe diverse teme, comunicam. Puteam să stăm ore întregi la telefon fără să simţim frigul, ploaia, şi să ne tot plimbăm pe străzile Moscovei la ceas de seară. Cu adevărat, „cei fericiţi nu observă cum trece timpul”.

Nimeni nu tăgăduieşte că a fi îndrăgostit e o trăire plină de bucurie şi fericire – dar ea nu poate ţine la nesfârşit. Ea poate doar să se transforme în ceva mai mare, în dragoste autentică, ori să dispară de tot.

În general, psihologii afirmă că la baza îndrăgostirii se află în 90% dintre cazuri atracţia sexuală - şi în această afirmaţie este o mare parte de adevăr. Nu degeaba îndrăgostitul trăieşte senzaţii nu numai sufleteşti, ci şi trupeşti: căldură, fiori şi aşa mai departe.

Mai este o cauză pentru care îndrăgostirea nu poate fi numită dragoste: la baza ei se află egoismul: „Mă simt bine, îmi face plăcere să mă aflu alături de fata respectivă, are voce încântătoare, ochi mari, piele netedă, îi miroase frumos părul şi aşa mai departe.” Or, dragostea este tocmai depăşirea egoismului, este capacitatea de a sacrifica ceva pentru cel iubit, de a-i ierta neajunsurile, de a trăi pentru el chiar şi atunci când nu te bucură.

Vremea îndrăgostirii este o vreme de uşoară nebunie, când cel îndrăgostit nu vede nici un neajuns în obiectul îndrăgostirii; ochii lui sunt închişi, nu poate să gândească adecvat şi este înclinat doar să-l idealizeze pe cel iubit dintr-o perspectivă romantică.

Este clar că viitorii soţi trebuie să fie atraşi unul de celălalt înainte de căsătorie, să se simpatizeze – fără asta, mai bine să nu se căsătorească! Aprinderea sentimentelor nu este însă o dovadă a profunzimii lor. Flacăra îndrăgostirii trebuie să se transforme în focul lin şi statornic al vetrei familiale.

(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, p. 80-81)

De la același autor

Ultimele din categorie