Ce este infecția de tract urinar la copii? Ce simptome prezintă aceștia?

Infecția de tract urinar la copii îmbracă aspecte clinice foarte diferite, în funcție de vârsta copilului și de localizarea infecției. Astfel, simptomele date de infecțiile urinare la copiii cu vârste sub 6 luni diferă de cele date de infecțiile urinare la copiii mai mari de 6 luni și sunt nespecifice, motiv pentru care diagnosticarea se poate face târziu la copilul mic.

În cazul copiilor cu vârste până în 6 luni, prezența febrei la valori înalte este asociată cu starea generală modificată – copilul nu se simte bine, este agitat, plânge, își pierde pofta de mâncare, tulburările digestive (balonare, vomă, diaree), urină urât miroase, iritația pielii din zona genitală. Simptomele pot fi asociate cu alte stări fiziologice sau patologii, însă indică și posibilitatea unei infecții de tract urinar.
Primul episod de infecție urinară febrilă apare atât la băieței, cât și la fetițe, mai ales în primul an de viață. Sugarii cu vârsta sub 3 luni reprezintă un grup important al copiilor care se pot prezenta în camera de urgență cu febră > 38 grade Celsius, fără ca evaluarea pediatrică să evidențieze o cauză evidentă a acesteia. În cazul acestora, este obligatorie efectuarea unei analize de urină.

În primele 6 luni de viată, infecția urinară este însă mai frecventă la băieți. După vârsta de 1 an însă, riscul pentru primul episod de infecție a tractului urinar, dar și al recidivelor este mai mare la fete.
De obicei, atunci când se dezvoltă o infecție a tractului urinar, bacteriile care au colonizat zona periuretrală urcă la vezica urinară prin uretră. Din vezică, agenții patogeni se pot răspândi prin căile urinare la rinichi, producând pielonefrita (infecția rinichiului) sau cistita (infecția vezicii) și eventual în fluxul sanguin (bacteriemie).

Care sunt cauzele care duc la instalarea infecției?

Urina din vezica urinară este în mod normal sterilă, adică lipsită de bacterii. Principala cauză de apariție a infecțiilor urinare sunt bacteriile – acele bacterii care colonizează tubul digestiv în mod normal și care sunt transferate și urcă spre vezică și, posibil, spre rinichi. Bacteriile generatoare de infecții urinare sunt Escherichia coli 75-90%, în principal, dar pot fi produse și de Klebsiella, de Proteus, de Streptococul de grupa D, stafilococul. Fungii (speciile de Candida) pot provoca, de asemenea, infecții urinare, mai ales după instrumentarea tractului urinar (endosocopia vezicală, sondajul vezical).

Bacteriile uropatogene pot infecta tractul urinar și prin împrăștiere directă a germenilor pe cale fecal-perineală-uretrală la sugarii care poartă scutec sau pampers.
În multe cazuri, contaminarea copiilor mai mari se produce prin folosirea toaletei sau a căzii de baie, dacă nu au fost respectate măsurile de igienă.
Să trecem la factorii de risc pentru apariția infecției urinare la copii.

Sunt mulți :

• alterarea florei periuretrale prin terapia cu antibiotic (amoxicilina, cefalexin);
• anomaliile anatomice (malfomațiile rinichiului și ale căilor urinare);
• disfuncțiile vezicii urinare;
• constipația (determină inflamarea colonului, care pune astfel presiune pe vezica urinară și nu permite golirea completă a acesteia, favorizând așadar multiplicarea bacteriană) ;
• retenția prelungită a urinii în vezică prin amânarea micțiunii.

Cum recoltăm corect urina la bebeluși și la copii, pentru a o putea duce la laborator în vederea stabilirii unui diagnostic?

Recoltarea urinii pentru analiza de laborator va fi diferită în funcție de vârsta copilului:

- la nou-născuți, se realizează puncția suprapubiană sau cateterismul vezical.

- la copiii care au instalat controlul micțional voluntar (fac pipi singuri la toaletă sau la oliță): urina se recoltează dimineața la trezire din jetul mijlociu, după toaleta corectă cu apă și săpun a organelor genitale externe.

- la copiii care nu au instalat controlul micțional voluntar, se realizează recoltarea cu ajutorul pungilor sterile adezive, dar aceasta metodă prezintă o rată mare de rezultate fals – pozitive pentru diagnosticul de infecție a tractului urinar.

Să spunem că s-a pus diagnosticul de infecție urinară, cum este tratată aceasta?

Pentru a reduce riscul de afectare renală, e important ca tratamentul să fie început imediat după ce se stabilește diagnosticul de infecție urinară. Tratamentul cu antiobiotice este ales în funcție de bacteria care a cauzat problema. Durata tratamentului este stabilită în funcție de severitatea infecției urinare.

În general, infecția urinară va fi combătută în 24-48 de ore de la începerea tratamentului cu antibiotice. Este important însă ca tratamentul să fie administrat până la final, chiar dacă starea copilului s-a îmbunătățit. Altfel, există riscul de apariție a rezistenței la antibiotice, dar și de revenire a infecției urinare.

Putem preveni apariția infecției urinare la copii?

Sigur că da. Un prim factor de care părinții ar trebui să țină cont pentru a preveni infecțiile urinare la nou-născuți sau la copii este hidratarea corectă. Ca o măsură-pereche cu hidratarea adecvată, este importantă educarea copiilor în sensul neamânării mersului la toaletă. Și menținerea pH-ului acid al urinei este un mijloc de a preveni infecțiile urinare.
Un alt factor de care ar trebui să se țină cont este prevenirea constipației – în acest sens, părinții trebuie să aibă în vedere o alimentație care să asigure copiilor scaun zilnic.
De asemenea, o igienă corectă a zonei intime – cu mai multă atenție în cazul fetițelor, care, prin anatomia specifică, necesită măsuri de igienă sporite. De altfel, atât în cazul fetelor, cât și în cel al băieților, pot exista o serie de probleme congenitale de anatomie locală care să ducă la infecții urinare, drept pentru care poate fi nevoie să fie rezolvate chirurgical.
Nu în ultimul rând, este foarte importantă respectarea regulilor de igienă: spălarea mâinilor înainte de folosirea toaletei, dezinfectarea colacului de WC și a căzii de baie, evitarea folosirii de spumante de baie și de săpunuri cu formula agresivă pentru spălarea zonei intime.
Și soluțiile folosite pentru dezinfectarea apei din bazine și din piscine sunt un factor iritant pentru zona uro-genitală, drept pentru care trebuie evitate mai ales în perioadele când există o vulnerabilitate din acest punct de vedere.

Ce sfaturi/recomandări aveți pentru mămici?

Diagnosticul rapid și tratamentul corect și complet al unei infecții urinare poate împiedica reapariția unui nou episod și îmbunătăți astfel prognosticul pe termen lung. Dacă medicul suspectează copilul că are infecție urinară, sumarul de urină îl va ajuta să pună diagnosticul. Urocultura va confirma diagnosticul și va idendifica germenul care a determinat infecția.

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427(mesaj pe Whatsapp).

Materialul în format AUDIO îl puteți asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=MmS7IjO7CWw

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: https://www.facebook.com/providenta/