Lozinca mântuirii noastre sufleteşti tre­buie să fie: mai adânc în taina Golgotei şi mai adânc Domnul Iisus în inimile noastre. Să arăm mai adânc! După Golgota, în rândul al doilea, inima e centrul vieţii şi mântuirii noastre sufleteşti. Inima noastră este cetatea pe care vrea s-o cucerească Domnul Iisus şi Duhul Domnului.

Domnul Iisus bate la uşa inimii tale. Diavolul bate şi el. Stă în voia ta şi în voinţa ta să-ţi deschizi uşa inimii tale Domnului Iisus ori diavolului. Cetatea vieţii şi mântuirii noastre este inima. „Fiule, dă-mi inima ta!”, zice Domnul (Pilde 23, 26).

Domnului îi trebuie casa aceasta, cetatea aceasta. „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva şi va deschide, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mi­ne” (Apocalipsa 3, 20).

(Preot Iosif Trifa, Oglinda inimii omului, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2009, p. 12)