- Gheronda, Avva Pamvo spune: “Dacă ai inimă, poţi să te mântuieşti”. Ce înţelege prin “a avea inimă”?

- Poate înţelege multe. Mai întâi, “a avea inimă” este egal cu “a iubi pe Dumnezeu”. În al doilea rând, “a avea inimă” este egal cu “a avea sensibilitate”. În al treilea rând, “a avea inimă” este egal cu “a avea bunătate”. În al patrulea rând “a avea inimă” este egal cu “a avea îngăduinţă”. În al cincilea rând, “a avea inimă” este egal cu “a avea vitejie”. Când spunem “inimă”, nu înţelegem o bucată de carne, ci râvnă pentru jertfă, dragoste nobilă.

Mare lucru este puterea inimii! Inima este ca o baterie care ne încarcă continuu. Nu oboseşte, nici nu îmbătrâneşte; puterea ei nu se istoveşte niciodată. Dar pentru aceasta trebuie să ne punem inima să lucreze. Căci şi eu am inimă, şi tu ai inimă, dar ce să faci cu ea dacă nu o punem la lucru? Dacă cineva nu-şi pune inima să lucreze, poate să fie un uriaş şi să nu aibă curaj să facă nimic. Iar altul poate să fie atâtica de mic, şi să nu obosească deloc, pentru că toate câte face le face din inimă. Iată, văd şi aici o maică care nu are rezistenţă, dar fiindcă pune inimă în tot ceea ce face, nu simte oboseală. Nu caută să fugă de treabă, ci cum să-l odihnească pe celălalt. Face cu dragoste orice lucru, pentru că o doare pentru celălalt. Şi aceasta nu ca să o vadă ceilalţi şi să-i spună “bravo”. Nu are iubire de sine, dorinţă de a plăcea oamenilor, ci se mişcă în ascuns şi astfel primeşte Harul dumnezeiesc şi Dumnezeu o ajută.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Editura Evanghelismos, 2007, p. 216)