Domnul ne anunţă că nu putem intra în Împărăţia Sa, care este „în noi”, în inima noastră fără pocăinţă. Oare, tu, cum te pocăieşti? Ce înţelegi prin pocăinţă?

Încearcă, suflet drag, să intri în tine însuţi, în locul acela în care îţi simţi „inima uscată” şi rămâi acolo în tăcere. Nu fugi în întrebări, justificări, acuzări, pretenţii sau făgăduinţe, ci taci, şi priveşte, şi ascultă atent acea inimă uscată. Priveşte-o şi ascultă-i tăcerea şi uscăciunea şi adu-ţi aminte că Domnul te vede şi te simte acolo, în acel ascuns al tău.

(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 90)