Pentru aceasta scriem mai jos, cele zece porunci ale Domnului, arătându-ţi de câte ori păcătuieşti la fiecare, ca să ai chip mai lesnicios de mărturisire. Când mergi la duhovnic, care este locţiitor şi epitrop al Său, aici pe pământ, să stai înaintea lui cu smerenie şi evlavie ca înaintea icoanei Stăpânului. Pe urmă zi către dânsul cele ce urmează, plecându-ţi faţa la pământ.

Întâia poruncă: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău...”

Nu am iubit pe Domnul Dumnezeul meu, precum mi-a poruncit, din tot sufletul şi puterea mea, nici după datorie i-am mulţumit pentru facerile de bine care mi-a făcut. Pe urmă spune câte păcate îţi aduci aminte că ai făcut împotriva acestei porunci, adică dacă ai vreo oarecare îndoială la vreunul din articolele Credinţei, care se cuprind în Simbolul Credinţei:

„Cred într-unul Dumnezeu...” Dacă ai făcut farmece sau vrăjitorii, sau ai vărsat plumb sau cărbuni pe capul bolnavului, sau ai legat dobitoacele ca să nu le mănânce lupul, sau soţii ca să nu se împreuneze, sau tămăduieşti ameţeala, sau alte asemenea fapte întrebuinţezi. Dacă pofteşte cineva să vadă cât de greu se canonisesc acestea, să citească canonul la Capitolul I, stih. 40, la Mathei, al 60-lea canon al Trulei, şi al 83-lea al Marelui Vasilie, ca să se minuneze. Câte îţi aduci aminte că ai făcut, care să se atingă de cinstea lui Dumnezeu, mărturiseşte-le toate şi, mai ales, dacă ai zis vreun cuvânt de hulă împotriva Sa, sau a vreunuia dintre Sfinţi. Dacă te-ai jeluit în necazurile şi boala ta şi nu ai mulţumit Domnului precum trebuia. Dacă ai blestemat vreun creştin şi l-ai dat dracului, şi alte câte îţi aduci aminte că ai făcut împotriva acestei porunci.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 336-337)