Fiecare dintre voi scrieți pe hârtie o listă cu trăsăturile pozitive și negative ale propriei persoane, și o listă cu trăsăturile pozitive și negative ale celuilalt. Apoi discutați-le. Pentru început, unul dintre voi trebuie să își prezinte lista cu punctele negative pe care le-a identificat în ceea ce-l privește. Fără grabă, trebuie să explici ce vrei să spui și de ce socotești că este valabil pentru tine. Partenerul trebuie să își verifice lista, pentru a vedea dacă a notat aceleași trăsături negative în ceea ce te privește. Dacă unul dintre puncte nu se regăsește în lista lui, trebuie să explice de ce este de părere că acea trăsătură nu te caracterizează, cu toate că tu crezi că o ai. Parcurgeți întreaga listă cu toate punctele negative, și faceți la fel și cu lista cu trăsăturile pozitive. Apoi, este rândul partenerului să facă la fel.

„Un prim scop al acestui exercițiu este identificarea acelor puncte comune pe baza cărora vă puteţi construi relaţia. Este important să înţelegeți ce vă apropie unul de celălalt. Veţi descoperi aspectele în care vă asemănaţi. De pildă, se poate să aveţi amândoi o aceeaşi trăsătură pozitivă sau negativă. Veţi identifica, de asemenea, punctele asupra cărora aveţi aceeaşi părere. De exemplu, aţi putea cădea de acord că unul dintre voi este prea temător.

Al doilea scop este acela de a vă da seama că între voi există şi deosebiri reale. Sunteţi două persoane diferite. Fiecare cu propria identitate şi cu propria personalitate, într-o căsnicie solidă, nu ne pierdem identitatea şi nici personalitatea.

Sfânta Treime înseamnă trei Persoane – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Treimea nu este o identitate amorfă. Cu toate că împărtăşesc aceeaşi natură divină, cele trei Persoane ale Sfintei Treimi nu îşi pierd propria identitate. Tatăl nu este Fiul, Fiul nu este Duhul Sfânt, şi nici Duhul Sfânt nu este Tatăl. În cazul nostru, în căsătorie, soţul nu este soţia, şi nici soţia nu este soţul. Alcătuim un întreg desăvârşit, în care însă venim fiecare cu personalitatea noastră unică. Deosebirile reale nu reprezintă în sine o ameninţare la adresa unei căsnicii solide, atâta vreme cât ele vin în ajutorul şi contribuie la consolidarea angajării noastre într-o relaţie pe viaţă.

Este posibil, de bună seamă, să existe diferenţe fundamentale, care ar putea să afecteze compatibilitatea pe termen lung şi să contribuie la subminarea unui angajament pentru convieţuire. Uneori, aceste diferenţe fundamentale în ceea ce priveşte ţelurile, planurile şi compatibilitatea sunt edulcorate şi puse in umbră de nenumăratele lucruri pozitive pe care le avem în comun. Dacă nu reuşim să acceptăm cu adevărat că aceste deosebiri fundamentale există, riscăm ca atunci când, din pricina stresului inerent vieţii conjugale, nu o să ni se mai pară totul numai lapte şi miere şi când frumuseţea poveştii noastre de dragoste o să fie ştirbită, căsnicia să se sfârşească într-un eşec.

La o întrunire a unui mic grup de cupluri de tineri logodiţi, George a recunoscut din proprie iniţiativă că e un mare vânător, pasionat iremediabil. Cu toate că se cunoşteau de aproape un an, era pentru prima dată când logodnica lui, Carol, auzea despre asta.

– George, cum să ucizi o vietate, oricare ar fi ea? a protestat aceasta.

– Dar pregătesc şi congelez carnea ca să o mănânc, şi le mai dau şi altora. Nu ucid de dragul de a ucide, i-a răspuns el. Nimic nu se iroseşte.

– Tot să ucizi înseamnă, oricum ai lua-o, nu s-a lăsat ea.

– Dar, Carol, şi tu comanzi friptură când luăm masa în oraş. Cineva trebuia să...

– Opriţi-vă! le-a cerut conducătorul grupului.

Acesta a fost un dezacord sincer exprimat, iar George şi Carol au hotărât că pot trece peste el. El vânează în continuare, ea comandă şi acum friptură când merg la restaurant, şi au o căsnicie cât se poate de fericită.

Într-o căsnicie solidă, scopurile comune şi compatibilitatea reciprocă înglobează în mod firesc diferenţele – atât pe cele pozitive, cât şi pe cele negative, integrându-le. Exerciţiul acesta este conceput pentru a ne ajuta să identificăm fundamentul comun care ne cimentează relaţia, precum şi pentru a descoperi şi a admite că există şi diferenţe. În momentul în care ne acceptăm partenerul, îi acceptăm totodată şi trăsăturile, atât pe cele negative, cât şi pe cele pozitive.”

(Constantine Nasr, Arta căsniciei: cum să rămâneți împreună când lumea vă desparte, Editura Theosis, Oradea, 2021, pp. 38-40)