Explicaţi-ne şi nouă, de ce un călugăr trebuie să fie vesel?

Pentru că un creştin trebuie să fie vesel. Şi dacă eşti călugăr, eşti şi creştin, iar dacă eşti creştin, nu poţi să fii altfel decât vesel. Pentru că așa vrea Domnul Hristos. Domnul Hristos a spus: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în Ceruri”; şi a mai spus: „Acestea vi le spun ca bucuria mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să tie deplină” (In. 15).

Domnul Hristos a spus: „Iarăşi mă veţi vedea, se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimenea nu o va lua de la voi” (In. 16). Domnul Hristos a spus şi că împărăţia lui Dumnezeu este prilej de bucurie şi a asemănat-o cu un ospăţ (Mt. 8; Mt. 22; Lc. 14; Mt. 25). Domnul Hristos a spus cuvintele: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune stăpîn“ (Mt. 25). „Intră în bucuria Domnului tău!“.

La naşterea Domnului nostru Iisus Hristos s-au spus cuvintele în cântare îngerească: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire“. Iar îngerul binevestitor le-a spus păstorilor din preajma Betleemului: „Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul” (Lc. 2, 11). Iar la înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos citim în Sfinta Evanghelie de la Luca faptul că „ucenicii s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare”.

Deci bucuria ține de viața creştină. Cine înţelege viaţa creştină aşa cum trebuie, să ştie că trebuie să fie un om al bucuriei, un om care se bucură şi un om care răspândeşte bucuria. Sfântul Apostol Pavel are şi el cuvinte de îndemn la bucurie. De exemplu: „Bucuraţi-vă cu bucuria nădejdii” (din Epistola către Romani), sau: „Bucuraţi-vă pururea, şi iarăşi zic: bucuraţi-vă” (cuvinte scrise în Epistola către Filipeni), sau: „Totdeauna să vă bucuraţi, neîncetat să vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi” (cuvinte pe care le citim în Epistola I către Tesaloniceni). Toate acestea arată că un creştin trebuie să fie bucuros. Şi un călugăr, fiind în elita creştinilor, trebuie să fie şi mai bucuros, pentru că este călugăr. Iar cea dintâi haină cu care se îmbracă fratele călugăr este haina albă şi se numeşte haina veseliei. „Fratele nostru (şi i se spune numele) se îmbracă cu haina veseliei. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte”. Deci fondul trebuie să fie bucuria.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Punctele cardinale ale Ortodoxiei, Editura Lumea Credinței, 2005, p. 26)