Ce înseamnă cuvintele Mântuitorului: „Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ, n-am venit să aduc pace, ci sabie” și celelalte conform Matei 10, 24-36?
 

Cum explicați și ce a vrut să zică Domnul Iisus Hristos la versetele astea: Matei 10: 34-36: „Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ, n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să întorc pe fiu împotriva tatălui său, pe fiică împotriva mamei sale și pe noră împotriva soacrei sale. Și omul va avea ca vrăjmași chiar pe cei din casa lui”?

pr Andrei Atudori a răspuns:
22 Noiembrie 2018

Doamne ajută!

Emanoil, cuvintele acestea trebuie înțelese în contextul în care le-a spus Mântuitorul. Pentru a le explica mă folosesc de cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care le poți citi în imaginile de mai sus (sau în atașamentele de mai jos), extrase din comentariul său la Matei (Sfântul Ioan Gură de Aur - Scrieri III, PSB vol. 23) precum și de un cuvânt al Sfântului Nicolae Velimirovici.

Sper ca ambele să îți fie de folos în înțelegerea acestor versete biblice.

Spor în toate cele  bune!
pr. Andrei

„Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie”. Aşa a grăit Domnul. A se citi: „Nu am venit să împac adevărul şi minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, dobitocia şi omenia, nevinovăţia şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona, ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece”. Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna. Fiindcă adevărul este cuvântul lui Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.

Apostolul Pavel sfătuieşte: „Luaţi sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu”. Iar Sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a şapte sfeşnice, iar din gura Lui ieşea o sabie ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? Această sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu răul. Şi atunci, şi acum, şi din veac şi până în veac. 

Că această înţelegere este dreaptă se vede şi din ce spune Hristos în continuare: „Că am venit să despart pe om de tatăl său şi pe fiică de mama sa, şi pe noră de soacra sa”. Căci dacă fiul merge după Hristos, iar tatăl rămâne în întunericul minciunii, sabia adevărului lui Hristos îi va despărţi. Adevărul este mai vrednic de iubit decât tatăl. Şi dacă fiica merge după Hristos, iar mama rămâne îndărătnică în tăgăduirea lui Hristos, ce unire poate fi acolo? Oare nu este Hristos mai dulce decât mama? La fel şi cu nora şi soacra ei. Dar să nu înţelegi strâmb – că cel ce Îl cunoaşte şi-L îndrăgeşte pe Hristos trebuie deodată să se despartă trupeşte de rudele sale. Aşa ceva nu scrie. Este destul a fi despărţit cu sufletul şi a nu primi în el nimic din gândurile şi faptele necredinţei; căci, dacă credincioşii s-ar despărţi şi trupeşte de necredincioşi, s-ar face în lume două tabere potrivnice. Cine i-ar învăţa şi îndrepta atunci pe necredincioşi? Şi Domnul Însuşi l-a răbdat lângă Sine pe necredinciosul Iuda trei ani în cap.

Înţeleptul Pavel scrie: „că se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă şi se sfinţeşte femeia necredincioasă prin bărbatul credincios”. În fine, pot să-ţi aduc la cunoştinţă felul în care tâlcuieşte duhovniceşte aceste cuvinte ale lui Hristos slăvitul Teofilact al Ohridei: „Prin tată, mamă şi soacră înţelege tot ce este vechi, iar prin fiu şi fiică, tot ce este nou. Aşadar, Dumnezeu voieşte ca noile şi dumnezeieştile Lui porunci şi învăţături să biruiască toate vechile noastre obiceiuri şi deprinderi păcătoase”.

(Sfântul Nicolae VelimiroviciÎntrebări ale lumii de azi, Editura Sofia, p. 39)

Adaugă comentariul tău

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons