Cum ne putem explica faptul că Dumnezeu este Unul, dar Întreit în Persoane?
Am citit reportajul si mi se pare foarte interesant descris, asemanand pe Dumnezeu cu soarele care da lumina si caldura. Totusi din Crez nu se intelege ca si cand Dumnezeu este unul singur fiind Isus manifestarea vizibila (Lumina) a Lui si Duhul Sfant modul in care ne atinge, sau il simtim (caldura). Intrebarea mea este: Dumnezeu este Unul, a carui manifestare o putem vedea in diferite moduri, sau sunt Trei care formeaza o unitate?
Poți adresa oricând o întrebare în cadrul rubricii „Întreabă preotul” transmise LIVE pe doxologia.ro și pe conturile noastre de Facebook și YouTube.De aceea, te îndemnăm să te abonezi la canalul de YouTube și să ne urmărești pe Facebook, pentru a primi în timp util notificările și a afla când intrăm în direct cu unul dintre preoții care vor răspunde la întrebări.
Nu uita, însă, că unele întrebări își găsesc cel mai bun răspuns la părintele duhovnic sau la preotul din parohia ta!
Pentru că timpul transmisiunilor în direct este limitat, ne rezervăm dreptul de a selecta, modera și edita întrebările și comentariile adresate.
O parte dintre răspunsuri se vor regăsi în format text și/ sau video în cadrul acestei secțiuni.
Îți mulțumim pentru înțelegere!
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro
Doamne ajută!
Ionuț, învățătura de credință despre Sfânta Treime este, cred, cea mai complexă dintre învățăturile Bisericii. Socotesc că orice demers de înțelegere rațională nu poate fi decât limitat în rezultate și că este nevoie de credință vie și de trăire duhovnicească pentru a o înțelege cât de cât. Altfel spus, învățătura de credință despre Sfânta Tremie nu se „înțelege”, ci se trăiește.
În tot cazul, din respect față de această dogmă esențială e Bisericii noastre, nu cred că este potrivit să o expun în propriile mele cuvinte, ci voi lăsa să „explice” Catehismul ortodox. Citește și recitește cu atenție cele de mai jos și roagă-L pe Dumnezezeu să te ajute să pricepi cât îți este cu putință, iar ceea nu poți înțelege rațional acceptă cu credință!
Dumnezeu să te binecuvânteze!
pr. Andrei
„SFÂNTA TREIME
93. Pentru ce numim, în articolul I din Simbolul Credinței, pe Dumnezeu, „Tatăl”?
Dumnezeu este Unul după Ființa Lui. Descoperirea dumnezeiască ne învață însă că acest Dumnezeu, Unul după Ființă, este în Trei Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Aceste Trei Persoane sau Ipostasuri dumnezeiești alcătuiesc Sfânta Treime, taina de nepătruns cu mintea omenească și împărtășită nouă prin Descoperirea dumnezeiască. Cuvântul „Tatăl” din Simbolul Credinței ne arată prima Persoană a Sfintei Treimi. El arată însă și legătura fiască pe care noi, credincioșii, o avem cu El, căci El este „Tatăl nostru”, așa cum spunem la începutul Rugăciunii Domnești.
94. Se vorbește în Sfânta Scriptură despre aceste Trei Persoane sau Ipostasuri ale Singurului Dumnezeu?
În Sfânta Scriptură se vorbește în multe locuri despre cele Trei Persoane sau Ipostasuri ale Dumnezeirii. Amintim numai câteva: În Vechiul Testament, Dumnezeu-Tatăl Se adresează celorlalte Persoane ale Sfintei Treimi: „Să facem om după chipul Nostru și după asemănarea Noastră” (Facerea 1, 26). În vedenia lui Isaia, îngerii „strigau unul către altul și ziceau: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui” (Isaia 6, 3). În Noul Testament, cu prilejul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, S-au arătat toate cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, arătând lumii pe Fiul și binecuvântându-L, Fiul, primind Botezul de la Ioan, iar Sfântul Duh, coborând asupra Fiului, în chip de porumbel (Matei 3, 16-19; Luca 3, 21-22; Ioan 1, 32; 15, 26). Trimițând pe Sfinții Apostoli la propovăduire, Mântuitorul le spune: „Drept aceea, mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).
Tradiția primelor trei veacuri mărturisește fără șovăială credința în existența Sfintei Treimi. Au mărturisit cu căldură despre Sfânta Treime: Sfântul Clement Romanul, Sfântul Ignatie, Sfântul Policarp, Aristide, Sfântul Iustin, Atenagora, Teofil al Antiohiei, Sfântul Irineu, Clement Alexandrinul, Origen, Tertulian, Novatian. Sfinții Părinți ai veacurilor IV și V s-au întemeiat neîntrerupt pe această tradiție, în toiul luptelor lor contra ereziilor. Se pot cita, în această privință, mai ales Sfântul Atanasie, Sfântul Epifanie, Sfinții Ilarie și Fericitul Augustin. «În Unitatea Firii sunt Trei Persoane», zice Tertulian[1]. «O Singură Dumnezeire și Un Singur Dumnezeu în trei Ipostasuri», declară Sfântul Atanasie[2].
Cele Trei Persoane dumnezeiești nu Se înțeleg ca persoanele omenești, ci în felul în care ne arată Mântuitorul în Evanghelia după Ioan, când zice: „Eu și Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10, 30). «Legătura Tatălui cu Fiul și a Fiului cu Mângâietorul (Sfântul Duh) unește pe Cei Trei unul cu altul. Aceștia Trei sunt una, nu unul, după cuvântul: „Eu și Tatăl Meu una suntem”, una după unitatea Ființei, nu după unitatea numărului»[3]. Cele trei Ipostasuri, zice Sfântul Grigorie Teologul, sunt o singură Dumnezeire și «o singură Fire în trei proprietăți, înțelegătoare, desăvârșite, existând prin ele însele, deosebite în număr, dar nu deosebite în Dumnezeire»[4]. Același Sfânt Părinte explică felul unirii Ipostasurilor astfel: «Se deosebesc fără să se împartă, ca să zic așa, și se unesc deosebit. Unul în Trei este Dumnezeirea și Trei fac una»[5]. Nu sunt, deci, trei dumnezei.
Deși mare taină, lucrul acesta a fost lămurit pe larg de Sfinții Părinți. Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că Firea dumnezeiască, simplă și necompusă, e lărgită de însușirile Ipostasurilor și de deosebirile de Persoană și de nume. În fiecare Persoană se înțelege întreaga Fire, împreună cu însușirea Ei, adică cu Ipostasul. Rămâne fiecare ceea ce este, având în Sine și pe celelalte, prin unirea firească cu ele. Tatăl este în Fiul și în Sfântul Duh. De asemenea, și Fiul și Sfântul Duh Se află în Tatăl, iar Tatăl, în ceilalți doi[6].
98. Cele trei Ipostasuri voiesc și lucrează separat sau la un loc?
Sfântul Ioan Damaschin spune că fiecare dintre cele trei Ipostasuri nu voiesc și nu lucrează aparte, separat și deosebit, ci împreună[7]. Sfânta Treime e o singură Fire, o singură voință, o singură lucrare, o singură putere, o singură autoritate, pentru că e o singură Dumnezeire[8].
99. Ce au împreună și ce au deosebit Persoanele Sfintei Treimi?
Tatăl, Fiul și Sfântul Duh au împreună însușirea de a fi nefăcuți și Dumnezeirea. Fiul și Sfântul Duh au împreună însușirea că sunt din Tatăl. Tatăl este nenăscut, Fiul este născut, Sfântul Duh este purces.
Tatăl este nenăscut. El nu primește existența de la nimeni, nu are cauză. El e izvorul celorlalte Două Persoane. Dumnezeu e Tată din veci. El nu este însă Tată în felul omenesc. El n-a început să fie Tată în timp, după împlinirea vârstei, odată cu apariția puterii de a naște, asemenea oamenilor și celorlalte viețuitoare. Dumnezeu e Tată deodată cu veșnicia. El e, deci, dintotdeauna Tată[9].
Fiul este născut, este Unul-Născut, fiind împreună veșnic cu Tatăl și de o Ființă cu Acesta. Fiul e Fiu dinaintea veacului și dintotdeauna. El nu Și-a început cândva existența, ci de când e Tatăl e și Fiul. Și când gândim la Tatăl, gândim și la Fiul. Fiul nu e creat, cum pretindea Arie, ci e născut din Tatăl, dar nu printr-o naștere omenească, nici constrânsă, ci printr-una voită și firească. E o naștere necuprinsă de mintea omenească. Fiul și Tatăl sunt una ca Dumnezeire, ca Fire, ca veșnicie, ca voință, ca lucrare, ca bunătate etc., dar Se deosebesc ca Ipostasuri: Unul e născut, pe când Celălalt e nenăscut; în această privință, Tatăl este izvorul și cauza Fiului. Fiul Se deosebește, apoi, și de Tatăl și de Sfântul Duh prin aceea că El Și-a luat asupră-Și lucrarea mântuirii. Numele propriu al Fiului este «Cuvântul». El Se numește și «Înțelepciunea lui Dumnezeu. El e Cuvântul, Strălucirea și Chipul Tatălui»[10].
Duhul Sfânt purcede din Tatăl, cum spune Însuși Mântuitorul: „lar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu ÎI voi trimite vouă, de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine (Ioan 15, 26). „Însuțirea Lui personală este de a fi purces din Tatăl, de a Se face cunoscut de către Fiul și împreună cu Acesta[11]. El e Sfințenia Însăși, și prin aceasta, izvorul Sfântului Har, Care desăvârșește opera Mântuitorului, după Înălțarea Sa la cer: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi pe voi la tot adevărul... Acela Pe Mine Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și va vesti vouă” (Ioan 16, 13-14).
[1] Tertulian, Contra lui Praxeas, 2, 9, 25, Migne, P. L., II, col. 156.
[2] Sf. Atanasie, Despre întruparea Cuvântului lui Dumnezeu și contra Arienilor, 10, Migne, P. G., XXVI, col. 1000.
[3] Tertulian, Contra lui Praxeas, 25, Migne, P. L., II, col. 188.
[4] Sf. Grigorie Teologul, Contra Arienilor și despre sine, 16, Migne, P. G., XXXVI, col. 236 A.
[5] Idem, La Sfintele lumini (Boboteaza), 11, Migne, P. G., XXXVI, col. 345
C. D.
[6] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta și Cea de o Ființă Treime, 7, Migne, P.O., LXXV, col. 1092.
[7] cf. Sf. Ioan Damaschin, Despre două voințe în Hristos, 8, Migne, P. G., XCV, col. 136. Vezi și Pr. Dr. Olimp N. Căciulă, Hristologia Sf. Ioan Damaschin după Tratatul despre cele două voințe în Hristos, București, 1938, p. 106.
[8] cf. Sf. Ioan Damaschin, Despre Sf. Treime, 1, Migne, P. G., XCV, col. 9.
[9] cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Contra lui Eunomiu, 1, Migne, P. G., XLV, col. 369.
[10] Sf. Atanasie, Vasilie cel Mare și alții.
[11] cf. Sf. Vasilie cel Mare, Scrisoarea 38 (Către fratele său Grigorie), Migne, P. G., XXXII, col. 329.”
(Sursa: Învățătura de credință ortodoxă, Editura Doxologia, Iași, 2009)