De ce nu mi se întâmplă ceea ce îmi doresc?

 

Soră Ana,

Uneori cerem lui Dumnezeu lucruri, fapte pe care le credem că ne sunt numaidecât trebuincioase și necesare vieții noastre cotidiene. Însă Dumnezeu, Care știe viitorul nostru, cunoaște că unele fapte pe care astăzi le cerem cu ardoare să ne fie îndeplinite mâine, peste un an, doi, pot fi dăunătoare vieții noastre. De aceea, cu dragoste părintească, Dumnezeu ne privează în mod pedagogic de împlinirea unor astfel de cerințe care, în viitor, s-ar putea să ne vatăme.

Dumnezeu nu „dă” în mod predestinat, adică nu hărăzește fiecăruia dintre noi o cale în viață pe care trebuie s-o urmăm implacabil. Învățătura ortodoxă respinge cu hotărâre predestinația, existența unui drum individual gata jalonat. Suntem liberi să trăim după cum ne dictează propria conștiință. Ce-i drept, Tatăl Ceresc ne previne că îndepărtarea de harul Său duce la moarte, la haos: „Iată, Eu astăzi ți-am pus înainte viața şi moartea, binele şi răul (...), binecuvântare şi blestem. Alege viața, ca să trăiești tu şi urmașii tăi” (Deuteronom 30, 15-19). Carevasăzică, Domnul ne arată binele, ne îndeamnă să-l săvârșim, promiţându-ne și răsplata conlucrării cu harul, cu sfatul Său preaînțelept, dar nu ne obligă nicidecum să urmăm calea indicată. Alegerea ne revine nouă.

Cu bune doriri,

pr. Mihail