De ce simt că rugăciunea o fac din inimă doar atunci când trec prin suferințe şi necazurile vieții trecătoare?
Doamne ajută, părinte! De ce simt că rugăciunea o fac din inimă doar atunci când trec prin suferințe şi necazurile vieții trecătoare? Am momente când parcă „orbecăiesc" (iertați-mi exprimarea). Aş vrea să mă pot ruga cu aceaşi râvnă şi din toată inima şi când îmi fac pravila, când sunt liniştită. Cum pot dobândi acest lucru? Şi încă o întrebare: părintele duhovnic mi-a dat binecuvânrare să citesc din psaltire. Este o anumită rânduială? Toate cele bune. Hristos în mijlocul nostru!
Chiar si sfinții părinți mai preînâmpină câte o secetă duhovnicească. Atunci când se răcește rugăciunea. Este numită și achedie. Dar știu pe cineva care, în astfel de situații, în lume fiind, continuă lucrarea faptelor bune, deși lucruri mărinte, că nu toți sunt bogați, dar astfel, prin milostenie rămâne lângă Dumnezeu. Și încă ceva: -dacă pentru tine nu te poți ruga din inimă, lasă-te pe tine și insinstă rugându-te pentru ceilalți. Și aceasta e o milostenie care repede te apropie de Dumnezeu. și rugându-te numai pentru alții, Dumnezeu te va milui și pe tine!
Poți adresa oricând o întrebare în cadrul rubricii „Întreabă preotul” transmise LIVE pe doxologia.ro și pe conturile noastre de Facebook și YouTube.De aceea, te îndemnăm să te abonezi la canalul de YouTube și să ne urmărești pe Facebook, pentru a primi în timp util notificările și a afla când intrăm în direct cu unul dintre preoții care vor răspunde la întrebări.
Nu uita, însă, că unele întrebări își găsesc cel mai bun răspuns la părintele duhovnic sau la preotul din parohia ta!
Pentru că timpul transmisiunilor în direct este limitat, ne rezervăm dreptul de a selecta, modera și edita întrebările și comentariile adresate.
O parte dintre răspunsuri se vor regăsi în format text și/ sau video în cadrul acestei secțiuni.
Îți mulțumim pentru înțelegere!
Ce rugăciuni să facem pentru a fi binecuvântați cu un copil?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro
Elena,
Copacul cu cât este bătut mai mult de vânturi cu atât își înfinge mai mult rădăcinile în pământ și devine mai puternic. Așa și noi cu cât trecem prin ispite mai mari cu atât devenim mai încercați și rugăciunea este mai profundă.
De aceea Dumnezeu ne ține în trezvie îngăduind încercări asupra noastră. Dacă este liniște cu binecuvântarea lui Dumnezeu, noi însă nu trebuie să ne lenevim, trebuie să fim atenți, pentru că oricând poate veni ispita și nu cumva să ne găsească nepregătiți.
Rugăciunea suferă multe transformări, important este să te silești spre ea. Nu ține numai de noi rugăciunea, ci este darul lui Dumnezeu.
De aceea te îndemn să te smerești și să te rogi cât poți tu de atent și de asemenea să stai împotriva patimilor lucrând poruncile lui Dumnezeu. Poți citi la psaltire așa cum îți spune duhovnicul tău. Este însă și o rânduială anume explicată la începutul cărții.
Este și va fi!
Binecuvântări!
Pr. Petroniu