Eu cred că ar trebui să vedem această pandemie mai mult ca o binecuvântare, decât ca o pedeapsă. Greșesc?

Spune-i asta unei soții căreia îi moare soțul sau unui soț căruia îi moare soția. Eu zic să fim cuminți. Nu ne putem hrăni cu metafore de genul acesta. E o binecuvântare, pentru că ne ajută să ne vedem ca oameni, dar vă rog eu frumos, socotiți că binecuvântarea vă privește – dacă nu vă afectează nicicum sănătatea. Ceea ce afectează sănătatea nu-i întotdeauna o binecuvântare.

Și mai e ceva: nu mai priviți lucrurile acestea numai dinspre voi! Căutați să trăiți cu fiecare om. Empatia salvează România! Stați acasă, dar gândiți pentru ceilalți care nu stau acasă. Gândiți-vă că avem ofițeri, soldați, polițiști, jandarmi, pompieri care stau în frigul de-afară, în timp ce noi ne bucurăm de ceai și de povești. Asta în România. Gândiți-vă că în Spania sau în Italia au cărat, cu trupurile lor, trupurile morților.

Ovidiu, te rog eu frumos, te implor, spală-ți ochii sufletului și vei vedea că e o lecție grea pentru toți și trebuie să ne-o asumăm împreună!