Spovedania este calea împăcării cu Dumnezeu şi cu noi înşine. Este firesc să-ţi fie ruşine pentru faptele tale, dar asta nu trebuie să te oprească de la a merge la spovedanie. Ruşinea pe care o simţim atunci când ne spovedim păcatele ne va scăpa de ruşinea descoperirii păcatelor noastre înaintea tuturor oamenilor, la Judecata lui Dumnezeu. Ori ne ruşinăm înaintea duhovnicului, care este om ca noi, cu propriile neputinţe şi care ne înţelege căderea, ori ne rușinăm în faţa tuturor oamenilor, de rușine nu scăpăm – aşa că ne facem curaj şi mergem la spovedanie! Probabil că nu o să vă împărtăşească părintele chiar curând, dar să faceţi canonul pe care îl veţi primi, pentru că este balsam pentru sufletul rănit şi vă veţi împărtăşi atunci când se va rândui.

Domnul să vă lumineze!