Foto: Catalin Acasandrei

As dori sa explicati de ce se fac pomeni si parastase pentru cei raposati? Am pus aceasta intrebare deoarece am observat ca o majoritate covarsitoare a crestinilor ortodocsi cred ca raposatul o sa imbrace hainele si o sa manance mancarea data de pomana, pe cealalta lume.

21 Iulie 2015

Frate Lazăr,

În numeroase cazuri,  la slujbele de pomenire a celor adormiți, credincioșii pun accent îndeosebi pe îndeplinirea unor cutume, unele chiar amuzante, uitând esențialul: rugăciunea, însoțită de faptele de milostenie făcute în numele morților, care ce au o reală nevoie de ajutor. Poate că din acest motiv unii tineri manifestă nedumerire sau chiar ezitare când îşi văd părinții sau bunicii preocupându-se constant de astfel de rânduieli. În primul rând pomenirile pentru cei adormiți  reprezintă o neclintită nădejde în învierea morților. Ne rugăm și facem bine în numele lor cu speranța că ne vom revedea.

De aceea, se cade să aducem câteva mărturii menite să ne întărească în convingerea că slujbele de pomenire pentru repausați sunt absolut necesare. Bunăoară, în Vechiul Testament găsim îndemnuri la milostenie în numele celor adormiți. Pe lângă rugăciuni stăruitoare, se cereau și pomeni. Isus Sirah învață: „dărnicia ta să atingă pe toți cei în viață și chiar morților fă-le parte de ea” (Isus Sirah 7, 35). O altă dovadă a necesității rugăciunilor pentru cei din lumea cealaltă o găsim în Cartea a doua a Macabeilor (12, 12-46), unde se subliniază cât de greu cântăresc rugăciunea și jertfele în slobozirea lor de păcate: „drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăție pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat”. În Noul Testament ni se vădește posibilitatea iertării chiar după moarte a unor păcate, excepție făcând cele împotriva Duhului Sfânt (Matei 12, 31-22). Sfintele evanghelii ne arată că Hristos a săvârșit nenumărate fapte minunate asupra unor persoane la rugămintea altora, iar cele trei învieri le-a înfăptuit mișcat de plânsul și rugăciunile celor dragi ai lor. Ni se adeverește astfel că, prin mijlocirea credinței și a dragostei, multe se împlinesc, deoarece, ne spune Sfântul Apostol Pavel, nici măcar mormântul nu poate stăvili iubirea (I Corinteni 13, 8). Rugăciunile, milosteniile în numele repausaților devin, așadar, o sfântă răspundere: „datori suntem să ne rugăm pentru frați” (I Ioan 15, 13).

Să amintim și câteva mărturii patristice, specificând că asemenea rugăciuni s-au săvârșit încă din Biserica primară, ele regăsindu-se în cele mai vechi liturghii cunoscute, ba chiar în Constituțiile Apostolice. Sfinții Părinți au lămurit în mod explicit necesitatea acestora: Sfântul Epifanie, trăitor în secolul V, spune: „pentru cei morți se fac pomeniri săvârșindu-se rugăciuni și milostenii”. Sfântul Chiril precizează că prin ele cei trecuți dincolo „vor dobândi mare folos”, iar Sfântul Ioan Damaschinul afirmă cu tărie că rugăciunile orânduite în cadrul Sfintei Liturghii pentru cei adormiți „au un folos cât se poate de mare”. În fine, Sfântul Ioan Gură de Aur, ne îndeamnă: „dacă vrei să-ți arăți iubirea față de acel adormit, atunci folosește milostenia, căci ea va învia pe cel răposat și-l va acoperi cu slavă”.

Așadar, rugăciunile și pomenirile săvârșite pentru cei adormiți ajută sufletele lor spre ușurarea de păcate, pe care, ei nu au mai avut răgazul să arate pocăință, îndreptare, nici fapte bune pentru înduplecarea Preamilostivului Părinte. Se înțelege că cei morți în necredință nu pot beneficia de roadele acestor mijlociri ale Bisericii, rânduite, după spusele aceluiași sfânt părinte, prin Duhul Sfânt.

Cu necurmată nădejde că și noi vom învia, 

Arhim. Mihail Daniliuc

Lazar a răspuns:
21 Iulie 2015

Va multumesc pentru raspuns !Acest subiect este unul caruia trebuie sa i se dea o mai mare importanta in actiunile de catehizare ,deoarece vocea babelor se pare ca in unele zone ale tarii ,are o mai mare autoritate decat ceace spune preotul. Asa cum ati spus si dumneavoastra se intalnesc si anumite cutume unele amuzante altele hilare,de exemplu mama unui tanar decedat datorita consumului de alcool,era disperata dupa inmormantare ca uitase sa-i puna in sicriu o sticla de tuica . Tocmai de asta am dorit ca sa apara pe site ,un raspuns de la cineva autorizat,ca sa fie inteles si de altii care-l vor citi . Ar fi extraordinar daca cat mai multi oameni ar intelege ca ,mai avem o sansa si dupa trecerea la cele vesnice,prin rugaciunile Bisericii si prin milosteniile rudelor,daca nu avem pacate grele. Doamne ajuta !

Adaugă comentariul tău

Citește alte articole despre: pomenire, parastas, pomană

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons