Moise, care a scris despre facerea lumii, chiar de la cele dintâi cuvinte, ne-a luminat mintea cu numele lui Dumnezeu, zicând: „Întru început a făcut Dumnezeu cerul și pământul” (Facerea 1, 1).

Ce frumoasă orânduire de cuvinte! A spus mai întâi: „Întru început”, ca să nu socotească unii că lumea este fără de început. Apoi a adăugat: „a făcut”, ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu.

După cum olarul, cu aceeași meserie, face nenumărate vase, fără să-și irosească meseria și puterea, tot așa și Creatorul acestui univers nu are putere creatoare numai pe măsura creării unei singure lumi, ci puterea lui este nesfârșită; și-a exprimat numai voința, și a și adus la existență mărețiile celor ce se văd.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, Editura IBMBOR, București, 1986, p. 73)