Cine cunoaşte iubirea lui Dumnezeu, acela va spune: N-am păzit poruncile. Deşi mă rog ziua şi noaptea şi mă silesc să săvârşesc toată virtutea,  n-am împlinit porunca iubirii de Dumnezeu. Doar în rare minute mă ridic la această poruncă a lui Dumnezeu, deşi sufletul meu vrea să rămână tot timpul întru ea. Când în minte pătrund gânduri străine, atunci mintea noastră se gândeşte şi la Dumnezeu şi la lucruri, şi aceasta înseamnă că nu este împlinită porunca de-a iubi pe Dumnezeu din tot cugetul şi din toată inima (Matei 22, 37). Dar când sufletul e cu totul în Dumnezeu şi nu în alte gânduri, atunci e împlinită cea dintâi poruncă, deşi şi atunci nu întru totul. Învaţă-te să depărtezi orice gând străin de îndată ce se iveşte.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, p. 149)