Aproape că nu există familie cu mai mult de un copil în care să nu existe problema invidiei dintre fraţi. Acest sentiment mistuitor se iscă uneori odată cu naşterea celui de-al doilea sau al treilea frate, iar alteori pe parcurs. Invidia se dezvoltă începând de la manifestările copilăreşti, până la confruntările care durează uneori foarte mulţi ani. Iar atunci când se întâmplă să nu aveţi acelaşi tată sau aceeaşi mamă, lucrurile devin complicate. De altfel, se cunoaşte faptul că ura cea mai puternică se naşte între fraţi. Invidia se naşte de la faptul că unul din fraţi are mai multe calităţi sau din motivul că părinţii fac greşeala să îşi manifeste preferinţele în privinţa copiilor lor. De asemenea, se poate ca în familie să intervină persoane precum bunici, mătuşi, unchi, naşi, etc., care la fel, îşi manifestă preferinţa pentru unul sau pentru alt copil, ducând la naşterea invidiei.

Vă îndemn să vă bucuraţi şi să vă lăudaţi cu fraţii care vă sunt superiori, în loc să-i urâţi. Şi să fiţi sigur că în cele din urmă, voi veţi fi ridicaţi mai sus decât fraţii voştri. A recunoaşte şi a mărturisi măreţia celuilalt echivalează cu propria ta mareţie. Bineînţeles, pentru a se ajunge la acest nivel este nevoie de cultivarea sufletului şi de o anumită morală. Să încercaţi acest lucru şi nu veţi pierde. Dimpotrivă veţi câştiga o importantă luptă a vieţii voastre. Repet: e o mare izbândă a te bucura de fraţii tăi, în loc de a-i invidia.

(Părintele Timotei Kilifis, Tinereţe curată, tinereţe frumoasă, Editura Egumeniţa, p. 50-51)