Învierea lui Hristos – izvor de speranță

Peste lumea întunecată, încrâncenată, speriată, așa cum arată ea astăzi, s-a revărsat izvor de viață, de bucurie, de speranță și de binecuvântare. Perioada grea prin care trece omenirea va fi depășită mai ușor cu gândul la Hristos, singura Putere a acestei lumi, căci El este dătător de viață și tămăduitor al bolilor și, așa cum Fiul Omului a biruit moartea, și noi vom birui în toate, dragii mei: „Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit” (Romani 8, 37). Să avem nădejde la Dumnezeu și mult curaj, așa cum ne îndeamnă Însuși Hristos: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).

Zilele acestea am parcurs momente de autentică trăire creștină împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos; ne-am rugat alături de El, L-am întâmpinat cu stâlpări de finic în ziua Floriilor cântând: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9) și am pornit împreună cu Iisus pe Drumul Crucii și al Suferinței, luând parte cu adâncă tristețe la Sfintele Sale Pătimiri. Am fost martori neputincioși la chinul cumplit prin care a trecut Iisus, la trădarea Lui de către Iuda, la batjocura, la loviturile și la moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu. L-am prohodit cu glas tânguitor, L-am așezat în mormântul nou, împreună cu Iosif și cu Nicodim și... am așteptat în stare de rugăciune, cu speranță și cu gândul la cuvintele pe care Hristos Domnul le rostise în misiunea Sa pe pământ: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?”  (Ioan 11, 25). Și am crezut!

„Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând!”

„Dacă Hristos nu ar fi înviat, zadarnică ar fi fost credința noastră” (I Corinteni 15, 17). Și a treia zi, după Scripturi, am așteptat cu emoție sfântă minunea Învierii, „că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.” (Luca 24, 46). Dumnezeu, în marea Sa iubire, văzând cum omenirea se afunda din ce în ce mai mult în prăpastia păcatului, i-a promis că va trimite de Sus, din Împărăția Lui, un Răscumpărător, un Mesia, Care să ierte greșelile lumii. Așa se face că Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, S-a pogorât printre noi din Înaltul Cerurilor, a trăit ca noi, a asumat suferința, și apoi a biruit moartea, trecând prin piatra rece a mormântului.

Victoria lui Hristos asupra morții este darul lui neprețuit pentru omenire, ca omenirea să fie nemuritoare. Sufletele noastre se pot bucura în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu cu condiția ca noi să înțelegem că Hristos este centrul existenței noastre. Lumina Învierii Sale se pogoară în inima fiecăruia dintre noi, an de an, veac de veac, până la cea de-a Doua Venire: „Lumina Învierii Domnului a umplut de lumină cerul și pământul și iadul și pe toți cei ținuți în legăturile morții cu nădejdea învierii, la veșnică veselie i-au adus prin coborârea Mântuitorului în iad” (Părintele Ilie Cleopa). Trăim zile de mare bucurie duhovnicească și, deși astăzi întreaga omenire este îngenuncheată de un vrăjmaș nevăzut, Lumina Sfântă s-a pogorât la Ierusalim, fapt ce dovedește o dată în plus iubirea infinită și iertarea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Iisus Hristos, prin Învierea Sa, ne mai dă o șansă. El este Lumina care a învins întunericul morții, El este Lumina dătătoare de speranță.

Peste lumea întunecată, încrâncenată, speriată, așa cum arată ea astăzi, s-a revărsat izvor de viață, de bucurie, de speranță și de binecuvântare. Perioada grea prin care trece omenirea va fi depășită mai ușor cu gândul la Hristos, singura Putere a acestei lumi, căci El este dătător de viață și tămăduitor al bolilor și, așa cum Fiul Omului a biruit moartea, și noi vom birui în toate, dragii mei: „Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit” (Romani 8, 37). Să avem nădejde la Dumnezeu și mult curaj, așa cum ne îndeamnă Însuși Hristos: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).

Despre înțelesul tainic al Învierii, Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea: „Tot ceea ce este muritor și păcătos trebuie să moară pentru a primi nemurirea, învierea și schimbarea.” Așadar, prin Învierea Domnului, viața noastră se poate schimba. Cum? Depărtându-ne de moartea păcatului, apropiindu-ne de virtuți, trăind bucuria curat și primindu-L în inimile noastre pe Mântuitorul Hristos. Sufletele noastre să devină altare vii în care Lumina Învierii să fie mereu aprinsă. Iisus Hristos este Lumina veșnică, și chiar dacă oamenii L-au trădat, L-au batjocorit, L-au lovit și L-au răstignit pe cruce, El a continuat să fie Lumină. Oamenii nu au reușit nici prin ură, nici prin nedreptate să schimbe iubirea infinită a lui Dumnezeu.   

Cum să mărturisim bucuria Învierii Domnului? Mai întâi, vestind fără teamă această mare bucurie prin salutul „Hristos a înviat!”/„Adevărat a înviat!”. Să rostim aceste cuvinte conștienți fiind că, prin Învierea Sa, Hristos ne-a înviat și pe noi din moartea păcatului. De asemenea, adunați în jurul mesei de Paști, să cântăm cu dragoste „Hristos a înviat!” și astfel Mântuitorul va fi și el prezent la ospățul pascal, binecuvântând și sfințind. Un lucru esențial în aceste zile de mare praznic este să rămânem conectați la sfințenie și, deși bisericile sunt închise, din rațiuni cunoscute de noi toți, este important ca fiecare dintre noi să aibă în propria locuință un colț sacru (cu icoane și candelă) unde să îngenuncheze și să înalțe rugi fierbinți către Tatăl ceresc.

Să ne rugăm, în aceste clipe, pentru cei aflați în suferință, dar și pentru cei care au plecat mai repede la Domnul. Lumina Sfântă a ajuns în spitale, la căpătâiul celor suferinzi, care aveau mare nevoie de ea, pentru a le întări sufletele și trupurile bolnave. 

Trecând perioada postului nu înseamnă că avem dezlegare la tot felul de păcate. Este bine să rămânem în har și să păstrăm Lumina lui Hristos în inimile noastre. În aceste clipe de înaltă trăire duhovnicească, diavolul abia așteaptă să ne abată atenția de la adevăratele valori ale vieții. Bucuria Învierii ar trebui să fie trăită cumpătat, cu înțelepciune și cu multă rugăciune către Domnul.

Să avem nădejdea, dragii mei, că, odată cu Învierea Domnului, lumea toată va fi izbăvită de rău, viețile noastre vor căpăta sens și va fi un nou început: „Dar aşa cum soarele răsare în altă lume, la fel şi creştinul, prin Învierea din morţi a lui Iisus Hristos, a primit încredinţarea că după urmează un strălucitor răsărit de soare, urmează o nouă zi, o nouă viaţă” (ÎPS Justinian Chira).

În aceste zile pline de lumină și de speranță, ar trebui să ne gândim mai mult la relația noastră cu Dumnezeu. Apropiați-vă de Hristos, scoateți spinii păcatului din inimile voastre (egoismul, mândria, ura, invidia), căci Domnul vrea ca inima noastră să fie curată și caldă, nu rece și împietrită de păcat. Lăsați să se reverse asupra voastră Izvorul dătător de viață și de speranță, Care este Hristos Domnul! Și astfel fiecare zi a voastră va fi o bucurie, fiecare veste tristă își va găsi alinarea. Hristos a omorât moartea ca noi să avem viață veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.

Să pornim pe drumul asumării, al credinței și al iubirii nesfârșite! Este prilejul să ne înarmăm cu speranță. Cu Hristos în inimile noastre, vom birui răul care astăzi ne copleșește. Așa să ne ajute Dumnezeu! Hristos a înviat! Pace și bucurie!

De la același autor

Ultimele din categorie