Iubiți credincioși,

Aprindeți un pai de lumină în candelele inimilor. Udați sufletul cu o lacrimă sfântă, o rugăciune de seară care să devină scară de urcare a îngerilor lui Dumnezeu care duc mai aproape de tronul arhieresc al Domnului Hristos sufletul Preasfințitul Părinte Episcop Gurie. A fost un om blând, echilibrat, evlavios și zâmbitor către orice suflet întristat, un om de o mare discreție, disponibil de a sluji tuturor și de a-i asculta pe toți începând cu părintele său, Mitropolitul Nestor. A fost prețuit, stimat și iubit de Patriarhul țării și de toți ierarhii Sfântului Sinod, respectuos față de cei ce nu erau de aceeași părere cu el și nu-i împărtășeau gândurile, chiar bune fiind. S-a consumat prea repede, însă doar trupește. I-a cedat plămânul din pământ, dar sunt sigur că plămânul spiritual, virtuțile, bunătatea și apostolatul său ca prim episcop al cetăților dacice din inima României, îl vor păstra nemuritor. I-a murit trupul învins de acest microb, poate ca să ne spună tuturor: fiți mult mai atenți, învățați de la mine, apărați-vă sănătatea și viața, căci ma duc să-I spun Mântuitorului Iisus Hristos că toată Biserică îi îndeamnă pe fiii ei ca prin credință, rugăciune și sfaturile medicilor să învingă moartea!

Învață-ne de sus, Preasfințite Gurie, să putem să-ți ducem mai departe idealurile de rugăciune, de bunătate și de iubire de Biserică, de țară și de popor! „În mormânt nu toți murim, cum în trai nu toți trăim. De vreți morți să nu muriți, cătați vii ca să trăiți” (Ioan Nenițescu). Hristos Domnul în lumina Învierii Sale ne-a dat un rugător mare în cer și o icoană de arhiereu pe pământ! Dumnezeu să-l ierte!

+ Casian,

Arhiepiscopul Dunării de Jos