IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor: „Învierea lui Hristos, Slava iubirii Preasfintei Treimi” (Scrisoare pastorală, 2022)
Cuprinși fiind de Lumina Învierii Domnului, Vă îndemnăm pe toți să aduceți, prin cuvânt și fapte bune, bucurie și lumină în sufletele celor orfani, bolnavi, bătrâni, săraci, îndoliați, singuri, alungați de la casele lor și pribegi, ca să simtă că iubirea jertfelnică a lui Hristos Cel răstignit și înviat pentru mântuirea lumii este izvor de lumină, de pace și de bucurie.
† Petru
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL CHIȘINĂULUI,
MITROPOLIT AL BASARABIEI ȘI EXARH AL PLAIURILOR
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER
ȘI DREPTMĂRTURITORILOR CREDINCIOȘI
DIN ARHIEPISCOPIA CHIȘINĂULUI
HAR, BUCURIE ȘI PACE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PĂRINTEȘTI BINECUVÂNTĂRI
„Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii cecilor! Amin”.
Hristos a înviat!
Iubiți credincioși și credincioase,
Iubirea nesfârșită a Preasfintei Treimi pentru oameni este descoperită prin taina morții și Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Învierea dă sens morții Domnului Hristos pe cruce. Fără înviere, viața creștinilor își pierde orice sens: “Dacă nu există înviere a morților, atunci nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea nostră, zadarnică este și credința voastră” (I Corinteni 15, 13-14).
Înainte de Pătimirile Sale de bunăvoie, Domnul Iisus Hristos S-a rugat ca toți cei ce vor crede în El să fie una, ca lumea să fie convinsă că El a fost trimis de Tatăl. Citim în Sfânta Scriptură că, după moartea, Învierea, Înălțarea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh, întemeindu-se Biserica, „toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște” (Faptele Apostolilor 2, 44).
Despre împlinirea dumnezeiescului fapt al Învierii, sfinții evangheliști spun că acesta s-a petrecut în ziua cea dintâi a săptămânii, după miezul nopții; faptul în sine rămâne, ca orice Taină a lui Dumnezeu, necuprins de mintea omenească, nevăzut de simțurile omului. Textele liturgice, cuvintele slujbelor din Biserica Noastră Ortodoxă ne vorbesc, în felul lor, foarte limpede ca să putem pricepe că Tainele lui Dumnezeu se înțeleg prin credință și tăcere, cum scrie Sfântul Ioan Gură de Aur. Dumnezeu, pentru încredințarea noastră, ne oferă mărturii și martori ai unor fapte legate direct de înfăptuirea Tainei, a lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu.
Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe ne învață că numai Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Cel ce „S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”, cu bunăvoința lui Dumnezeu Tatăl (cf. Luca 1, 35), poate dărui oamenilor viață veșnică trăită în comuniune și iubire eternă cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Sfântul Atanasie cel Mare explică: „Nu era cu putință altuia să rezidească în om existența după Chipul lui Dumnezeu, decât Chipului Tatălui. Și nu era cu putință altuia să facă, prin înviere, pe cel muritor nemuritor, decât Celui ce era Viața, adică Domnul nostru Iisus Hristos”[1], iar Părintele Dumitru Stăniloae ne spune: „nimeni n-a pătimit mai mult pentru noi oamenii în trupul Său, ca Fiul lui Dumnezeu făcut om pentru noi”[2].
Iubiți credincioși și credincioase,
Adevărul iubirii smerite și milostive a lui Hristos este evidențiat în rânduiala Ceasurilor Sfintelor Paști și ne arată că prin unirea firii dumnezeiești cu firea omenească în Persoana lui Hristos s-a biruit moartea spunând: “În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul, și pe tron ai fost, Hristoase, cu Tatăl și cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce ești necuprins”[3].
Prin Înviere, Domnul Iisus Hristos dăruiește Bisericii Sale iubirea, sfințenia și slava Preasfintei Treimi. Iubire smerită față de om, dar și chemarea omului de a participa la viața, bucuria și slava veșnică a Preasfintei Treimi precum spune Sfântul Apostol Pavel că Dumnezeu: “ne-a sculat (înviat) și împreună ne-a așezat în ceruri, în Hristos Iisus” (Efeseni 2, 6), și „prin El (Hristos) avem și unii și alții apropierea către Tatăl, într-un Duh” (Efeseni 2, 18).
Prin urmare, Hristos Cel răstignit și înviat ne învață că adevărata libertate este libertatea de a căuta și de afla iubirea, pacea și slava lui Dumnezeu, ne deschide spre Dumnezeu Tatăl prin rugăciune și spre aproapele nostru prin fapte bune.
Trăim vremuri cu multe încercări, după mai mult de doi ani de pandemie, iar acum când războiul este aproape de granițele noastre, simțim că uneori am ajuns la capătul puterilor. Însă să nu cădem în deznădejde, ci să ne îndreptăm toți către o viețuire sfântă ascultând îndemnul Sfântului Apostol Pavel care zice: “cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, silindu-vă să păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4, 2-4).
Lumina lui Hristos Cel răstignit și înviat ne ajută să vedem pe chipul fiecărei ființe umane, în fiecare familie binecuvântată și în fiecare lucrare de ajutorare frățească, o icoană a comuniunii de iubire a Preasfintei Treimi și o lumină a Învierii lui Hristos, Cel ce a biruit păcatul, iadul, moartea, dăruid lumii viață sfântă și bucurie veșnică.
Dreptmăritori creștini,
Vă îndemn, ca să sporiți rugăciunile pentru pace între popoare, ca Dumnezeul păcii și al îndurărilor să lumineze prin Lumina Învierii mintea conducătorilor acestei lumi spre a opri vărsarea de sânge și a-și întoarce fața către Dumnezeu, care nu dorește moartea păcătosului, ci întorcerea lui cu pocăință și a intra în Slava Tatălui Ceresc.
Puterea armelor din ziua de astăzi ne cutremură și înspăimântă; încât pot face mult rău oamenilor, pe când Bunul Dumnezeu îi îndeamnă pe toți, dintotdeauna: „Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea” (Psalmul 33, 13). Așadar, pacea constituie singura opțiune pentru oameni, dacă voiesc să trăiască în armonie cu Dumnezeu.
Pentru a evita însă războiul este necesar să eliminăm și cauzele lui, ce pornesc din nedreptate, violență, desconsiderare, lipsire de libertate și demnitate, asuprire și dorința de a deveni mai puternici decât ceilalți semeni. Toate aceste vicii au adus dintotdeauna războaie între popoare și chiar între frați de-un sânge.
În ultima perioadă Mitropolia Basarabiei a desfășurat nenumărate activități sociale și filantropice susținând cu ajutoare umanitare pe refugiații ce fug din calea războiului din Ucraina. Până în momentul de față au fost distribuite peste o sută de tone de astfel de ajutoare, colectate din țară și din străinătate. Preoții și credincioșii noștri au dat dovadă de iubire și jertfelnicie necondiționată, neobosiți fiind în acestă lucrare mântuitoare și urmând exemplul Mântuitorului Hristos.
Mulțumim tuturor celor care și-au deschis inimile și casele lor spre a oferi refugiaților din Ucraina un adăpost și toate cele necesare pentru a le ușura acest moment cuplit al vieții lor.
Cuprinși fiind de Lumina Învierii Domnului, Vă îndemnăm pe toți să aduceți, prin cuvânt și fapte bune, bucurie și lumină în sufletele celor orfani, bolnavi, bătrâni, săraci, îndoliați, singuri, alungați de la casele lor și pribegi, ca să simtă că iubirea jertfelnică a lui Hristos Cel răstignit și înviat pentru mântuirea lumii este izvor de lumină, de pace și de bucurie. Să ne rugăm pentru sănătatea și mântuirea lor, în comuniune frățească.
Hristos a înviat!
Al vostru către Hristos Domnul rugător și de tot binele doritor,
† Petru
Arhiepiscop al Chișinăului,
Mitropolit al Basarabiei
și Exarh al Plaiurilor
Rolul monahilor într-o lume „re-vrăjită” digital
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro