Pentru că aceste vieţuitoare (animalele de companie) pricinuiesc în inimile oamenilor împătimire şi dragoste neraţională, încât cei ce le au le iubesc mai mult pe ele decât pe oamenii cei raţionali, asemenea lor. Aceasta o adevereşte pe de o parte împăratul Onorie, care nu s-ar fi întristat atât de mult chiar dacă s-ar fi pierdut cetatea Romei cât dacă ar fi pierit papagalul său care se numea tot la fel [Roma], după cum zic istoricii, sau, după alţii, căţeaua lui care se numea astfel. Pe de altă parte, robii unor popoare care se aflau la Roma şi ţineau în mâinile lor câini mici pe care îi mângâiau ca şi cum ar fi fost copiii lor l-au făcut pe cezarul să îi înfrunte cu această nostimă întrebare: „În locurile acestor oameni femeile nasc copii sau nu?” Aceasta povesteşte Plutarh. Şi ce să spun despre nişte vietăţi ca acestea? Atât de nepriceput şi de împătimit este ticălosul om, încât îşi revarsă patima şi dragostea până şi către târâtoarele cele purtătoare de moarte şi otrăvitoare.

 

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 141)